România se pregătește să cheltuiască pentru primari, sute de milioane de euro pentru comunități de energie, în timp ce ANRE nu a terminat de reglementat cadrul necesar funcționării lor reale.
După ani de întârziere în transpunerea legislației europene, România a adoptat abia în noiembrie 2025 OUG 59/2025, prin care a creat un cadru mai consistent pentru comunitățile de energie.
Numai că între a înființa juridic o comunitate de energie și a face acea comunitate să funcționeze efectiv este o diferență enormă.
ANRE a reglementat cu mari dificultati si cu reclamatii la OECD din partea APCE Registrul național al comunităților de energie și posibilitatea înscrierii acestora. Un procedeu birocratic, simplificat pana la urma fata de prima varianta propusa
Dar energia nu circulă prin registrele ANRE.
Pentru ca o comunitate energetică să funcționeze, România trebuie să aibă reguli clare și aplicabile privind partajarea energiei între membri, măsurarea și schimbul de date, algoritmul de alocare, relația cu operatorii de distribuție și furnizorii, facturarea și decontarea, tarifele de rețea, fiscalitatea, stocarea, agregarea și accesul efectiv la piață.
Or, tocmai aici apar marile probleme.
OUG 59/2025 îi impunea ANRE inclusiv termenul de 28 februarie 2026 pentru aprobarea metodologiei necesare analizei costurilor și beneficiilor surselor distribuite, în vederea stabilirii costurilor sistemului de distribuție aplicabile partajării energiei în interiorul comunităților.
Suntem în septembrie.
ANRE a știut să creeze Registrul. Dar una dintre întrebările fundamentale rămâne: în ce condiții economice va circula energia de la un membru al comunității la altul?
Și aici începe absurditatea românească.
Există sute de milioane de euro din fonduri europene destinate tranziției energetice și dezvoltării proiectelor locale, inclusiv aproximativ 500 de milioane de euro alocați în cadrul Programului Tranziție Justă pentru proiecte locale de energie regenerabilă destinate gospodăriilor și UAT-urilor, în perspectiva dezvoltării comunităților energetice.
Prin urmare, UAT-urile au toate motivele să se grăbească să constituie și să înscrie comunități de energie.
Banii trebuie accesați. Proiectele trebuie depuse. Indicatorii trebuie raportați.
APCE avertizează administrațiile locale: Nu confundați inregistrarea unei comunități energetice cu funcționarea ei.
O comunitate înscrisă într-un registru ANRE nu devine automat o comunitate energetică funcțională. Poți construi centrale fotovoltaice de milioane de euro. Poți cumpăra baterii. Poți monta contoare inteligente. Poți înființa asociația și o poți înscrie frumos într-un registru.
Dar întrebarea fundamentală rămâne:
Cum ajunge juridic, tehnic și comercial energia produsă de comunitate la membrii ei și cât costă acest lucru? Cine măsoară energia? Cine o alocă fiecărui membru? La ce interval? Cum apare pe factură? Ce tarife de distribuție se aplică? Cum sunt tratate dezechilibrele? Cum se facturează energia între comunitate și membri? Ce se întâmplă cu energia excedentară?
Acestea nu sunt detalii birocratice. Acestea SUNT comunitățile de energie.
Fără ele, riscăm să construim cu bani europeni sute de „comunități energetice” care vor exista impecabil în registre, în fotografiile de inaugurare și în rapoartele de absorbție a fondurilor europene, dar care vor descoperi ulterior că mecanismul prin care trebuie să își împartă energia este incomplet, complicat sau neviabil economic.
România a mai făcut această greșeală: construim întâi și reglementăm după.
APCE consideră că responsabilitatea principală revine ANRE. Rolul unui reglementator nu este să constate după investiție că sistemul nu funcționează. Rolul său este să creeze înainte de investiție regulile clare după care piața va funcționa.
ANRE trebuie să spună UAT-ului, cetățeanului și investitorului, înainte ca primul euro să fie cheltuit:
„Dacă produceți aici 100 kWh și doriți să îi alocați membrilor comunității aflați în alte locuri de consum, aceasta este procedura, acesta este circuitul energiei, acestea sunt datele măsurate, acesta este algoritmul, acestea sunt tarifele, acestea sunt taxele și acesta este costul final.”
Dacă România nu poate răspunde astăzi complet și predictibil acestei întrebări, atunci nu avem încă un ecosistem matur pentru comunități energetice.
APCE solicită ANRE și Ministerului Energiei să publice urgent o foaie de parcurs completă a comunităților de energie din România, cu toate reglementările adoptate, cele restante, termenele, responsabilitățile instituționale și mecanismul complet – tehnic, comercial, tarifar și fiscal – prin care energia va fi partajată între membrii unei comunități.
De asemenea, solicităm ca UAT-urile să fie informate explicit asupra diferenței dintre înregistrarea formală a unei comunități și capacitatea ei reală de a funcționa pe piața de energie.
Altfel există riscul să repetăm o veche specialitate românească: să cheltuim întâi banii europeni, să tăiem panglica, iar după aceea să descoperim că trebuie să inventăm și regulile după care investiția ar fi trebuit să funcționeze.
Dan Pîrșan
Președinte
Asociația Prosumatorilor și a Comunităților de Energie din România – APCE
