Parcă nu ar fi destul de împovărate companiile private, așa că prin propunerea legislativă B563/2026 depusă la Senat, se propune modificarea Legii nr. 51/1995 privind profesia de avocat și a Codului Civil, iar modificarea legislativă nu este menită să ajute mediul privat, așa cum ne-am aștepta cu toții după ce impozitele și taxele au crescut, prețurile la combustibil și energie așijderea, nu…., modificarea legislativă dorește să impună companiilor, nici mai mult, nici mai puțin, obligația ca aproape toate contractele companiilor să fie întocmite de un avocat! Contra cost, desigur!
Formularea modificării Codului Civil este: ”Atunci când legea cere, pentru validitatea sau pentru dovedirea contractului, forma scrisă sub semnătură privată, înscrisul constatator se întocmește de avocat, dacă legea nu prevede altfel”. Ce înseamnă asta? Toate contractele unde legea impune forma scrisă, pentru a fi valabile sau ca probă, trebuie întocmite de un avocat, respectiv: contract de muncă, act adițional de mărire salariu, contracte de asigurare, acte de înființare/modificare firmă etc. O nebunie! O să stea companiile la coadă la avocați! Cred că acesta este și scopul, avocații să mai aibă o sursă de venit, de altfel ințiatorii sunt avocați, membri cu funcții de conducere în UNBR unii dintre ei.
Ca atare, inițiativa este de fapt una care este cu dedicație pentru avocați, dar pentru companii înseamnă cheltuieli în plus, stres, birocrație, în condițiile în care aceste contracte le fac singure de peste 30 ani. Mai mult, companiile mari oricum au avocații și juriștii lor, în schimb firmele mici vor trebui să apeleze la avocați, cheltuielile pentru ei fiind importante. Apoi, ce fac cu juriștii, ce rol mai au ei? Au făcut o facultate degeaba? Unii lucrează de ani buni în companii, cu ei ce fac? De ce trebuie să apelez la avocat? Este așa de complicat să întocmesc un contract de muncă sau un act adițional? Conform ghidului UNBR, întocmirea unui contract costă 710 lei. De ce să cheltuiesc acești bani când pot să-l fac și singur? Bineînțeles, aceste costuri se vor transfera în prețuri pe care le va plăti populația. Dar, mai mult, ce mai vor înițiatorii? Vor ca unele activități desfășurate online să fie considerate consultanță juridică, ori acesta este apanajul avocatului, ca atare pot cere încetarea acestor activități! Cu alte cuvinte, nu mai putem cere sfaturi juridice cu AI, prin urmare vorbim, practic, de interzicerea accesului la informație! Cum se poate așa ceva? Și asta doar pentru a mai încasa niște onorarii, ce mai contează că, în final, costurile le vom plăti noi toți? Această inițiativă legislativă îmi aduce aminte de cea a Camerei de Comerț, care voia să impună companiilor ca pe Situațiile financiare anuale ale firmelor să fie și o viză a lor, contra cost desigur. În ambele cazuri vorbim de organizații nonprofit, una este organizație profesională, UNBR, și una este un ONG, Camera de Comerț. Din fericire, propunerea Camerei de Comerț nu a trecut, sperăm că nici cea a UNBR, ar fi cu totul aberant. Și în detrimentul tuturor!
Situația actuală îmi amintește de ceea ce s-a întâmplat în cazul Legii medierii, când am asistat la negocieri purtate mai degrabă după regulile unei târguieli de piață decât în spiritul unei dezbateri legislative serioase. Atunci, Alina Gorghiu, membră a Partidului Național Liberal, ar fi susținut modificarea legii într-o manieră care, în opinia mea, a servit unor interese personale și de grup, în ciuda controverselor privind îndeplinirea condițiilor necesare.
Consider că asistăm acum la o situație asemănătoare. În contextul în care o parte dintre avocați se confruntă cu dificultăți profesionale, pare să se repete un mecanism deja utilizat în trecut, prin care anumite atribuții exercitate de notari și mediatori au fost preluate de alte categorii profesionale. Am impresia că se încearcă din nou promovarea unor modificări legislative care să avantajeze anumite grupuri de interese, după un model pe care l-am asociat, la vremea respectivă, cu demersurile Alinei Gorghiu.
Suspiciunile mele sunt cu atât mai mari cu cât printre inițiatorii actualului demers se află persoane a căror conduită consider că ar trebui analizată cu maximă rigoare. Într-un stat de drept, Parlamentul ar trebui să fie un for al responsabilității și al integrității, nu un instrument prin care se promovează interese profesionale sau personale. Dacă există suspiciuni privind săvârșirea unor infracțiuni, acestea trebuie clarificate de autoritățile competente, iar răspunderea trebuie stabilită în condițiile legii.
Răspunde