Întrebarea ajunge aproape zilnic în cabinet, formulată la fel: care e mai bun, All-on-4 sau All-on-6? Răspunsul corect nemulțumește pe toată lumea, pentru că nu e niciunul dintre ele.
Cele două nu sunt tratamente diferite. All-on-4 sau All-on-6 sunt același protocol, cu un număr diferit de puncte de sprijin, iar alegerea se face din măsurători, nu din preferință.
Ce înseamnă, concret, All-on-X?
Este vorba despre o arcadă completă de dinți ficși, înșurubată pe implanturi inserate în os. Lucrarea nu se scoate acasă, se curăță în gură și înlocuiește toți dinții de pe o arcadă. Patru implanturi, în varianta All-on-4, șase, în varianta All-on-6.
Ambele variante presupun planificarea intervenției și realizarea unei lucrări protetice. În anumite cazuri, când condițiile clinice permit, poate fi montată o lucrare provizorie fixă în 24-72 de ore.
Ce decide numărul de implanturi?
Osul disponibil, mai întâi de toate. Fiecare implant are nevoie de o înălțime și o lățime minime ca să fie inserat previzibil. Dacă aceste condiții există în șase zone, All-on-6 e posibil. Dacă există doar în zona din față, se merge pe patru implanturi, cu cele posterioare înclinate, ca să prindă osul existent.
De aici vine concluzia care surprinde pacienții adesea. Dacă pentru a insera șase implanturi ar fi nevoie de o reconstrucție osoasă în zonele din spate, iar patru implanturi se pot pune direct pe osul existent, varianta cu patru implanturi poate fi luată în considerare, în funcție de evaluarea clinică și imagistică. Se evită o intervenție în plus, câteva luni de vindecare suplimentară și un cost total mai mare.
„Pacientul vine convins că trebuie să ceară șase, pentru că a citit că mai multe înseamnă mai sigur.”, spune dr. Mihai Cîrstea, medic specialist în chirurgie orală și maxilo-facială la clinica Dental Premier din București. „Îi arăt tomografia și discuția se schimbă în două minute. Nu alegem numărul întâmplător.”
Arcada contează separat. La mandibulă osul e, în general, mai dens, iar patru implanturi au documentația clinică mai solidă. La maxilar osul e mai spongios și sinusurile limitează zonele din spate, așa că înclinarea spre șase implanturi e mai frecventă, când osul o permite. Același pacient poate primi scheme diferite sus și jos.
Lungimea arcadei decide biomecanica. Pe o lucrare susținută de patru implanturi, dinții din spate se află în afara ultimului punct de sprijin, pe o porțiune care funcționează ca o pârghie. Cu cât e mai lungă, cu atât solicitarea asupra ultimului implant e mai mare. Șase implanturi mută sprijinul mai în spate și scurtează sau elimină porțiunea aceea.
Forțele de masticație închid lista. Un pacient care scrâșnește noaptea aplică solicitări pentru care lucrarea nu e proiectată, iar o arcadă fixă care mestecă împotriva altei arcade fixe primește forțe mult mai mari decât una care mestecă împotriva unei proteze mobile.
Ce se întâmplă dacă se pierde un implant?
Criteriul la care se gândește mai puțină lume înainte și mai mult după.
Pierderea unui implant poate compromite susținerea lucrării și poate impune modificarea planului de tratament. În funcție de situația clinică, poate fi necesară modificarea sau îndepărtarea lucrării, inserarea unui alt implant ori alegerea unei soluții protetice alternative. Posibilitatea păstrării lucrării depinde de distribuția implanturilor rămase și de caracteristicile construcției protetice.
Argumentul cântărește mai mult la fumători, la pacienții cu diabet dezechilibrat și la cei cu istoric de parodontoză agresivă, adică exact acolo unde probabilitatea de a pierde un implant pe parcurs e mai mare.
„E singurul criteriu pe care unii nu îl aduc în discuție înainte.”, spune dr. Cîrstea. „La un pacient cu factori de risc cunoscuți, cele două implanturi în plus nu sunt un lux, sunt o plasă de siguranță.”
Mai multe implanturi nu înseamnă automat mai bine
Este ideea mai răspândită și mai costisitoare. Șase implanturi inserate forțat, în os insuficient, sunt mai riscante decât patru inserate corect. Numărul contează doar raportat la cât os există și la ce trebuie înlocuit.
În sens invers, o schemă aleasă pentru că e mai ieftină, într-o situație care cere mai mult sprijin, costă mai mult la refacere decât s-a economisit.
Cât durează și cât costă?
De la prima vizită la lucrarea definitivă trec, în general, între patru și șase luni, dacă nu e nevoie de reconstrucție osoasă. Dacă e, se adaugă încă patru până la șase luni.
Prețul se formează în două etape. Etapa 1, implanturile împreună cu lucrarea fixă provizorie montată în 24 până la 72 de ore. Etapa 2 este lucrarea definitivă.
Diferențele de preț vin din sistemul şi modelul de implanturi ales, precum și din materialul lucrării definitive.
Ce să ceri înainte să accepți un plan
- Tomografia, care ne arată câți milimetri de os sunt în fiecare zonă de inserție, pe fiecare arcadă.
- Producătorul și modelul implanturilor, scrise în deviz (pentru acelaşi producător pot exista implanturi mai ieftine sau implanturi premium).
- Dacă lucrarea provizorie e inclusă în preț.
- Ce se întâmplă dacă stabilitatea măsurată în timpul intervenției nu permite montarea dinților ficși în aceeași zi. O clinică ce explică din start și varianta în care lucrurile nu merg conform planului e, de regulă, una care a întâlnit situația.
De reținut
Nu există o variantă superioară în general. Există o schemă potrivită situației, stabilită din tomografie, din evaluarea forțelor și din simularea poziției implanturilor înainte de orice intervenție.
Dacă discuția începe de la preț și nu de la măsurători, ordinea e greșită, indiferent ce variantă se alege la final. La Dental Premier, clinică de implantologie din București, reabilitările de tip All-on-4 și All-on-6 se fac prin planificarea digitala completa a poziției fiecărui implant, înainte de intervenție.
* Informațiile din articol au caracter general și nu înlocuiesc consultul medical.
Contact:
www.dentalpremier.ro
Strada Maria Rosetti 26A, București 020487
+40742.288.440
contact@dentalpremier.ro
Facebook: www.facebook.com/dentalpremier.ro
