Când un părinte începe să uite, primul cuvânt care îți vine în minte este, de obicei, „Alzheimer”. Pentru mulți oameni, Alzheimerul și demența sunt unul și același lucru. În realitate, relația dintre ele seamănă cu cea dintre un întreg și una dintre părțile lui. Diferența nu ține doar de terminologie: de ea depind tratamentul, felul în care evoluează boala și modul în care se poate pregăti familia. Specialiștii PROMEMORIA, centru dedicat bolilor de memorie încă din 2009, explică ce le deosebește.
Demența, un nume pentru mai multe boli
Termenul de dementa nu desemnează o boală anume, ci un sindrom, adică un ansamblu de simptome. Memoria, gândirea, orientarea, limbajul și capacitatea de a lua decizii scad suficient de mult încât să afecteze viața de zi cu zi. Persoana nu se mai descurcă singură cu lucruri pe care le făcea fără efort, de la cumpărături la gestionarea banilor sau a medicamentelor.
Cauzele din spatele acestui tablou pot fi însă foarte diferite. Așa cum o durere de cap poate avea zeci de explicații, și declinul cognitiv poate porni din procese complet diferite în creier. Tocmai de aceea, a spune că cineva „are demență” este doar începutul, nu finalul diagnosticului.
Alzheimer, cea mai frecventă formă
Boala Alzheimer este cea mai răspândită cauză de demență. Este o afecțiune neurodegenerativă progresivă, în care celulele nervoase se pierd treptat. De obicei, primul semn este dificultatea de a reține informații noi, cum ar fi o conversație recentă, o programare sau locul unde au fost puse obiectele, în timp ce amintirile vechi rămân mult timp intacte. Pe măsură ce boala avansează, apar dezorientarea, problemele de limbaj și schimbările de comportament.
Celelalte forme de demență
Alzheimerul nu este însă singura cauză. Printre celelalte forme întâlnite frecvent se numără:
- demența vasculară, care apare în urma unor accidente vasculare cerebrale sau a afectării vaselor mici din creier și evoluează adesea „în trepte”, cu perioade de stabilitate urmate de agravări bruște;
- demența cu corpi Lewy, care aduce, pe lângă problemele de memorie, fluctuații mari ale atenției de la o zi la alta, halucinații vizuale și tulburări de mișcare asemănătoare celor din boala Parkinson;
- demența frontotemporală, care afectează mai întâi personalitatea, comportamentul sau limbajul, în timp ce memoria poate fi relativ păstrată la început, și apare adesea la vârste mai tinere;
- demența mixtă, o combinație de forme, cel mai des între Alzheimer și demența vasculară, frecventă la vârstnici.
De ce contează diagnosticul corect
Fiecare formă evoluează diferit și răspunde diferit la tratament. Un medicament util într-un tip de demență poate fi nepotrivit sau prost tolerat în altul. În demența vasculară, de pildă, accentul cade și pe controlul tensiunii, al diabetului și al colesterolului, pentru a preveni noi leziuni. Iar familia se pregătește altfel pentru o boală care avansează lent decât pentru una cu agravări bruște sau cu schimbări de comportament încă de la început.
Mai mult, nu orice tulburare de memorie înseamnă demență. Deficitul de vitamina B12, problemele de tiroidă, depresia sau efectele unor medicamente pot da simptome asemănătoare, iar acestea se pot trata. Un diagnostic atent le exclude înainte de a vorbi despre o boală progresivă. Chiar dacă demența nu are în prezent un tratament curativ, intervenția din timp poate încetini evoluția și poate ameliora simptomele.
Cum se ajunge la un diagnostic
Diagnosticul nu se stabilește dintr-un singur test. El presupune un istoric detaliat, discuția cu familia, evaluarea cognitivă și, la nevoie, analize și investigații suplimentare. Pentru că la vârstnici se adună adesea mai multe boli și mai multe tratamente, medicul are nevoie de imaginea completă a pacientului, nu doar de rezultatul unui test de memorie.
Un consult de gerontologie in Bucuresti la PROMEMORIA pornește tocmai de la această privire de ansamblu. Medicii geriatri lucrează îndeaproape cu specialiștii de neurologie, psihiatrie, psihologie, medicină internă și recuperare medicală, iar pacienții sunt apoi monitorizați pe termen lung. În plus, serviciile de geriatrie-gerontologie și neurologie se numără printre cele decontate prin Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, pe baza biletului de trimitere.
Dacă cineva drag are probleme de memorie, nu te opri la eticheta „Alzheimer” și nu trage singur concluzii. Întrebarea potrivită nu este doar dacă are demență, ci ce fel de demență și de ce. Răspunsul îl poate da doar medicul, după o evaluare completă, iar el este primul pas spre un plan de îngrijire care să-i ofere celui drag cât mai mulți ani buni.
