Cronică literară la romanul „Un regat ctitorit sub ape” de Ilie Serediuc
Al.Florin Țene
Apariția volumului Un regat ctitorit sub ape, semnat de scriitorul și jurnalistul Ilie Serediuc, constituie un eveniment editorial demn de atenție în peisajul literaturii contemporane românești. Publicată la Editura PIM din Iași, în anul 2026, în condiții grafice de excepție, cartea, însumând 191 de pagini, se remarcă printr-o construcție narativă care valorifică experiența de viață, memoria individuală și reflecția asupra raporturilor dintre om, societate și mediul înconjurător.
Titlul însuși, Un regat ctitorit sub ape, are o evidentă forță metaforică și evocatoare. El trimite, în primul rând, la universul Țărilor de Jos, spațiu geografic și civilizațional în care omul a transformat lupta cu natura într-o adevărată operă de construcție și supraviețuire. Apa, element primordial, devine aici nu numai realitate geografică, ci și simbol al unei istorii colective, al ingeniozității umane și al capacității de a transforma dificultatea în progres.
Prefața semnată de scriitoarea Mimi Rotariu, vicepreședinte LSR FINE/AJRP, oferă cititorului câteva repere biografice esențiale pentru înțelegerea personalității autorului. Ilie Serediuc s-a născut în județul Suceava, a absolvit Liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava, promoția 1969, iar între anii 1969 și 1974 a urmat Facultatea de Construcții a Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași, devenind inginer constructor. Activitatea sa profesională s-a desfășurat pe șantiere din România, Irak, Armenia și Rusia, în cadrul Companiei ARCOM București. Această experiență internațională a constituit un important fond de observație și documentare, valorificat ulterior în scrisul său.
Un element definitoriu al universului narativ îl reprezintă întoarcerea în spațiul copilăriei și recuperarea unei lumi rurale aflate sub presiunea transformărilor sociale. Paginile consacrate anilor de școală evocă dificultățile materiale ale familiei, munca agricolă, responsabilitățile gospodărești și efortul de a învăța în condiții deloc favorabile. Imaginea copilului care își pregătește lecțiile la lumina lămpii cu petrol devine emblematică pentru o generație care a cunoscut sacrificiul, lipsurile și perseverența ca forme ale devenirii personale.
Autorul reconstituie, cu o sensibilitate memorialistică evidentă, atmosfera satului, ritmul muncilor agricole și raporturile dintre familie și realitățile istorice ale colectivizării. Evocarea cedării obligatorii a pământurilor către Cooperativa Agricolă de Producție nu rămâne doar o consemnare documentară, ci capătă valoarea unei mărturii despre schimbarea radicală a structurilor economice și sociale ale lumii rurale. În acest context, destinul individual se intersectează cu istoria colectivă, iar experiența personală dobândește semnificație reprezentativă.
Un alt aspect remarcabil îl constituie rolul educației în configurarea destinului protagonistului. Hotărârea părinților de a-l înscrie la o școală din Suceava, deși presupunea eforturi suplimentare, se dovedește decisivă pentru viitorul său. Drumul de la școala satului la liceu și apoi la Institutul Politehnic din Iași exprimă ascensiunea prin cultură, muncă și voință. Este, în fond, povestea unei deveniri în care educația funcționează ca instrument de emancipare și ca posibilitate de depășire a condiției inițiale.
Dimensiunea profesională a autorului aduce în carte o perspectivă aparte. Inginerul constructor nu privește lumea exclusiv prin ochiul tehnicianului, ci și prin sensibilitatea observatorului atent la civilizații, tradiții și forme de organizare socială. Experiența șantierelor din diferite țări îi oferă posibilitatea comparației dintre mentalități, sisteme de muncă și realități culturale.
Secvențele dedicate Olandei sunt ilustrative în acest sens. Autorul mărturisește interesul său pentru geografie, istorie și filatelie, pasiuni care i-au stimulat curiozitatea față de spațiile îndepărtate. Referirile la Țara Lalelelor, Țara Morilor de Vânt și Țara de sub ape nu au numai funcție descriptivă, ci introduc o reflecție asupra identității geografice și a raportului dintre om și natură. Fotografia morilor de vânt, însoțită de explicațiile privind particularitățile reliefului neerlandez și lucrările de desecare, completează dimensiunea documentară a narațiunii.
În această perspectivă, cartea depășește limitele unei simple evocări autobiografice. Ea devine o incursiune în istoria unei mentalități constructive, în care inteligența, tehnica și perseverența omului pot modifica însăși configurația unui teritoriu. Metafora regatului ctitorit sub ape poate fi citită, astfel, și ca o alegorie a civilizației întemeiate prin efort, cunoaștere și solidaritate.
Din punct de vedere stilistic, scriitura lui Ilie Serediuc se remarcă prin caracterul direct, descriptiv și explicativ. Autorul preferă relatarea limpede, susținută de detalii concrete, fără a abandona însă dimensiunea afectivă a amintirii. Alternanța dintre evocarea copilăriei, informația tehnică și observația culturală conferă textului o structură deschisă, în care experiența personală se transformă treptat în reflecție asupra lumii.
Cele patru capitole ale volumului, urmate de curriculum vitae al scriitorului și jurnalistului ieșean, configurează un parcurs de lectură în care biografia, profesia și cunoașterea se completează reciproc. Prezența CV-ului are și o funcție documentară, oferind cititorului repere pentru înțelegerea formației intelectuale și a experienței care au contribuit la realizarea cărții.
Nu poate fi ignorată nici dimensiunea civică și culturală a personalității lui Ilie Serediuc. În calitate de președinte al Filialei Iași – Nord-Est a Ligii Scriitorilor Români, acesta participă activ la viața literară și la consolidarea relațiilor dintre creatorii de literatură. Activitatea sa de jurnalist și organizator cultural completează profilul unui intelectual preocupat nu numai de propria creație, ci și de dezvoltarea comunității scriitoricești.
Prin Un regat ctitorit sub ape, Ilie Serediuc propune o carte în care experiența trăită devine materie literară, iar amintirea individuală se deschide către înțelegerea unor realități istorice, geografice și sociale. Este o scriere despre copilărie și devenire, despre muncă și educație, despre profesie și călătorie, dar, mai ales, despre puterea omului de a-și construi propriul destin.
În concluzie, volumul se înscrie în categoria acelor apariții editoriale care valorifică experiența personală ca formă de cunoaștere și mărturie culturală. Ilie Serediuc demonstrează că literatura poate constitui un spațiu de întâlnire între memorie, document și reflecție, iar destinul unui om poate deveni, prin scris, o mărturie despre destinul unei generații.
Cartea este, în ultimă instanță, o invitație la cunoaștere și la redescoperirea valorilor fundamentale: perseverența, educația, munca și respectul față de propria devenire.
