În ce măsură un scurtmetraj semidocumentar poate transmite emoții reale spectatorului și se poate dovedi o realizare artistică veritabilă? Poate am fi tentați să nu îi dăm multe șanse, însă realizarea ambițiosului și talentatului regizor Mark Jenkin demonstrează că este perfect posibil.
Cineastul britanic introduce în ecuație secvențe din viața cotidiană a locuitorilor unei regiuni uitate de timp, peisaje marine de o frumusețe aproape ireală și o muzică de fundal care induce o stare aproape de transă, reușind astfel, combinând câteva elemente bine alese, o realizare memorabilă.
Minimalist, filmul Enough to fill up an eggcup (2016) are marele merit de a prezenta realitățile zonei (Penberth, regiunea Cornwall) cu fidelitate și cu o tușă artistică ce depășește granițele unei simple filmări experimentale, titulatura de ”film-poem” găsindu-și deplină acoperire în realizare.
Situată undeva la granița dintre film experimental și film documentar, pelicula lui Mark Jenkin are drept fundal un superb peisaj marin. Stâncile, vegetația, marea sunt prezentate în cadre alb-negru care aproape se întrepătrund, sporind efectul asupra privitorului.
Mareele cresc în intensitate, după cum spune naratorul filmului. Probabil, la fel și viața, și trăirile celor care sunt martori la frumusețea unică a unor astfel de împrejurimi.
Muzica ce însoțește alternanța de imagini a lui Mark Jenkin (coloana sonoră este semnată de Rick Williams) este una minimalistă, dar care creează dependență și are un farmec al ei, trezind o emoție aparte în spectator.
Fenomenele meteo, natura dau naștere unui ambient aparte, transbordându-te într-un loc în care timpul parcă s-a oprit, iar lumea civilizației este foarte departe.
De fapt, absența civilizației este un ingredient special ales de cineastul britanic pentru a releva, prin contrast, simplitatea și frumusețea naturii, apropierea de primordial, de atemporal.
Dar, revenind în contemporaneitate și oferind spectatorului și câteva date specifice regiunii, realizatorul acestui film în miniatură (are cam 30 de minute) se apropie, vrând-nevrând, de teme acute și extrem de actuale, precum schimbările climatice și încălzirea globală.
Mersul cu barca și pescuitul se numără printre îndeletnicirile locuitorilor zonei, care par cumva desprinși de tumultul lumii contemporane, confruntându-se cu sărăcia și cu traiul greu. Însă filmatul și fotografia sunt veritabile pasiuni ale realizatorului peliculei, care își găsește, la rândul său, o nebănuită evadare din cotidian.
Cântecul care însoțește cadrele de final sugerează sfârșitul, reîntoarcerea în natură după încheierea existenței terestre ”Mă voi odihni curând/În această dulce vale”).
Minimalist, fără a avea pretenția unei realizări cinematografice ample și complexe, filmul lui Jenkin are însă marele merit de a prezenta realitățile zonei (Penberth, regiunea Cornwall) cu fidelitate și cu o tușă artistică ce depășește granițele unei simple filmări experimentale, lăsând privitorul să mediteze asupra problemelor prezentului, a sorții micilor comunități, a prefacerilor care au cuprins planeta.
