Studiu Coface
Prețul zahărului a crescut cu aproape 25% de la începutul anului. Această evoluție reflectă înăsprirea condițiilor de aprovizionare la nivel global, pe fondul efectelor fenomenului El Niño, al intensificării producției de etanol și al restricțiilor impuse exporturilor.
Reducerea ofertei globale menține presiunea asupra prețurilor
În timp ce majoritatea piețelor de mărfuri agricole au evoluat fără fluctuații semnificative de la începutul noului an de comercializare, prețul zahărului a continuat să crească. Deși indicele S&P GSCI Agriculture¹ a scăzut cu 16% de la începutul lunii septembrie, indicele dedicat zahărului a avansat cu 1% în aceeași perioadă (Figura 1). De la începutul anului, prețul de referință² pentru zahărul brut a crescut cu aproximativ 25%, depășind pragul de 450 USD pe tonă la jumătatea lunii octombrie, cel mai ridicat nivel din ultimii aproape doi ani.
Într-un context în care cererea rămâne relativ stabilă, evoluția prețurilor este determinată în principal de condițiile de ofertă. Trei factori contribuie în prezent la această presiune ascendentă asupra prețurilor: condițiile meteorologice nefavorabile asociate fenomenului El Niño, creșterea producției de biocombustibili pe fondul prețurilor mai ridicate ale petrolului și restricțiile aplicate exporturilor.
Organizația Internațională a Zahărului (ISO)³ estimează în prezent un deficit global de 0,2 milioane de tone pentru sezonul comercial 2026/2027 (octombrie-septembrie), după ce în sezonul precedent a fost înregistrat un excedent de 1,1 milioane de tone. Această perspectivă reflectă scăderea anticipată a producției în majoritatea regiunilor producătoare importante, care generează împreună peste jumătate din producția mondială de zahăr (Figura 2). Cu toate acestea, mai mulți factori sugerează că deficitul ar putea fi mai mare decât cel estimat în prezent, ceea ce ar putea menține presiunea ascendentă asupra prețurilor în lunile următoare.
El Niño afectează principalii producători de trestie de zahăr
În Brazilia, cel mai mare producător mondial de zahăr (23,5% din producția globală), precipitațiile abundente din septembrie și începutul lunii octombrie au afectat regiunea Centru-Sud, care concentrează peste 90% din producția națională. Aceste condiții perturbă ultimele etape ale recoltării și procesării trestiei de zahăr. Excesul de precipitații a întârziat accesul la plantații și a redus concentrația de zahăr din trestie, din cauza conținutului ridicat de apă. În consecință, volumul de trestie procesată între începutul sezonului, în luna martie, și sfârșitul lunii septembrie a scăzut cu 2,9% față de aceeași perioadă a anului precedent, ajungând la 510 milioane de tone.
În India, al doilea cel mai mare producător mondial de zahăr (16% din producția globală), musonul din sud-vest, crucial pentru dezvoltarea trestiei de zahăr în perioada iunie-septembrie, s-a încheiat cu precipitații cu 12,6% sub nivelul normal la nivel național. Acest deficit afectează dezvoltarea culturilor și reduce perspectivele privind randamentele viitoarei recolte.
În Thailanda, al cincilea cel mai mare producător mondial de zahăr (6% din producția globală) și al doilea cel mai mare exportator după Brazilia, se conturează aceeași tendință. Producția de zahăr este așteptată să scadă cu 17% în sezonul 2026/2027, până la mai puțin de 10 milioane de tone. Aceste evoluții sunt direct legate de intensitatea excepțională a actualului fenomen El Niño, care este de așteptat să continue să afecteze producția cel puțin până în primul trimestru al anului 2027. În plus, în Uniunea Europeană, al treilea cel mai mare producător mondial de zahăr (8% din producția globală), valurile de căldură record din această vară au afectat puternic culturile de sfeclă de zahăr, independent de efectele El Niño. În consecință, producția de zahăr este estimată să scadă cu 20% în anul de comercializare 2026/2027, până la 13,5 milioane de tone.
Expansiunea producției de etanol reduce structural oferta globală de zahăr
Pentru a reduce dependența de importurile de motorină și benzină, Brazilia și India au majorat în mod repetat, în ultimii ani, cotele obligatorii de amestec ale etanolului în combustibili. În luna iulie, Brazilia a crescut această cotă de la 30% la 32%, nivel care va fi menținut până în ianuarie 2027. La rândul său, India și-a atins deja, în 2025, obiectivul de 20% stabilit în 2018 pentru anul 2030. Fiecare majorare a ratei de amestec determină redirecționarea unei părți tot mai mari din producția de trestie de zahăr către fabricarea etanolului. Creșterea prețului petrolului de la începutul conflictului din Iran, combinată cu nivelul redus al prețurilor zahărului din prima parte a anului, a încurajat și mai mult această orientare către producția de etanol. În regiunea Centru-Sud a Braziliei, ponderea trestiei de zahăr destinată producției de zahăr a scăzut sub 47% în primele cinci luni ale sezonului 2026/2027 (aprilie-martie), comparativ cu aproape 53% în aceeași perioadă a sezonului precedent. Deși recenta creștere a prețurilor zahărului a îmbunătățit atractivitatea relativă a producției de zahăr (Figura 3), ajustările efectuate de producătorii brazilieni sunt puțin probabil să compenseze integral deficitul acumulat. La jumătatea lunii octombrie, în condiții comparabile, producția de zahăr era cu 14,6% mai mică decât în sezonul precedent, în timp ce producția de etanol a crescut cu 4,3%.
Închiderea pieței indiene amplifică tensiunile de pe piața globală
India, al doilea mare exportator mondial de zahăr până în 2023, și-a redus treptat exporturile în ultimii ani, înainte de a le suspenda aproape complet în mai 2026, pentru a-și proteja piața internă. În paralel, autoritățile au introdus un contingent tarifar care permite importul a 1 milion de tone de zahăr brut până la 31 octombrie.
Mai mult, guvernul a interzis, începând cu 1 noiembrie, utilizarea trestiei de zahăr pentru producția de etanol. Măsura ar trebui să contribuie la menținerea disponibilității zahărului pentru consum la 28 de milioane de tone în sezonul 2026/2027, un nivel similar celui din anul de comercializare precedent. Din cele 31 de milioane de tone de zahăr estimate pentru producție, aproximativ 3 milioane de tone erau destinate producției de etanol. Prin această politică, India contribuie indirect la creșterea dependenței pieței globale de Brazilia, care asigură deja 55% din exporturile mondiale de zahăr. În consecință, piața devine mai vulnerabilă la eventuale șocuri de producție localizate în această țară.
