Sportul oferă deseori și mari surprize sau răsturnări de situație. Cu toate acestea, obiectiv vorbind, când o echipă este condusă cu un scor foarte mare sau are o serie foarte lungă de insuccese nu sunt mulți cei care să parieze pe o revenire. Mai degrabă suntem tentați să zicem: ”A, astfel de reveniri se petrec doar în filme”. Și totuși, există rezultate în realitate care atestă contrariul.
După partide de fotbal în care a fi fost condus cu 3-0 nu a însemnat și ratarea victoriei și după meciuri de tenis în care un avantaj de 5-0 în tie-break s-a dovedit a fi insuficient pentru adjudecarea acestuia, iată că a venit și rândul hocheiului pe gheață.
După un start bunicel, echipa de hochei Winnipeg Jets, din Divizia Centrală (Conferința de Vest) a NHL, a înregistrat o contraperformanță uluitoare: nouă înfrângeri consecutive, dintre care a noua – un usturător 0-7 cu campioana en-titre, Carolina Hurricanes. Deja apăruseră discuții despre schimbarea antrenorului și eventuale remanieri de lot.
Dar asta nu a fost tot: în meciul al zecelea, disputat în compania celor de la Montréal Canadiens, Winnipeg Jets erau conduși cu 4-0 cu 2 minute și 40 de secunde înainte de finalul partidei.
Se părea că dezastrul este iminent și că nu se mai poate face nimic nici pentru echipă, ajunsă pe ultimul loc al clasamentului, nici pentru antrenorul Scott Arniel.
Sincer, în acele momente mi-am amintit că, totuși, singurul trofeu major obținut de Winnipeg Jets, Trofeul președinților (atribuit câștigătoarei sezonului regular), în 2024/2025, a fost rodul muncii unei echipe având cam același nucleu de bază ca în prezent și al tacticii și tehnicii imprimate de același Scott Arniel.
Dar mi-am dat seama că, într-o lume care nu iartă nimic și în care, mai mult ca oricând, timpul înseamnă bani, ar fi fost un argument insuficient pentru salvarea situației.
Deci, recapitulând: 0-9 în ultimele meciuri și 0-4 cu mai puțin de 3 minute înainte de finalul meciului al zecelea.
Și totuși, miracolul s-a produs!!
În 2 minute și 40 de secunde, Winnipeg Jets au marcat (în deplasare!) de patru ori în poarta celor de la Montréal Canadiens și au înscris și golul victoriei în prelungiri, reușind astfel una dintre cele mai răsunătoare reveniri din istoria NHL, performanță de senzație care a ținut zile bune capul de afiș al publicațiilor și site-urilor sportive de peste Ocean.
Însă minunea nu s-a oprit aici. Probabil remontați la nivel mental mai mult decât ar fi sperat ei înșiși, hocheiștii din Winnipeg au completat seria cu încă 4 victorii consecutive (6-2 cu Vancouver Canucks, 4-3 cu Tampa Bay Lightning, 4-2 cu New Jersey Devils și 8-3 cu Dallas Stars, echipa care i-a eliminat în playoff în sezonul în care cuceriseră Trofeul președinților).
Urmarea? Locul 9 în Conferința de Vest, la egalitate de puncte (21) cu Anaheim Ducks, care ocupă ultima poziție calificantă în playoff.
Sigur, s-a jucat cam un sfert din sezonul regular și nimeni nu poate spune cu certitudine cât va dura ”miracolul din Winnipeg” sau dacă băieții lui Scott Arniel vor prinde playoff-ul anul acesta.
Important este altceva: în sportul profesionist, cuvântul ”imposibil” nu există. Chiar dacă șansele unei echipe sau ale unui jucător sunt infinitezimale, niciodată nu trebuie subestimate puterea de luptă a celui aflat aproape de K.O. și ”declicul” care poate avea loc și care poate răsturna munții.
Probabil că în situații-limită se declanșează resorturi nebănuite, care îi pot transforma pe cei care par învinși siguri în învingători.
Se întâmplă pe terenurile de tenis, pe stadioanele de fotbal, pe arenele de hochei pe gheață.
Nu în fiecare zi, dar se întâmplă.
Și acest lucru ar trebui să fie exemplu și putere de mobilizare pentru toți copiii, adolescenții și tinerii care își doresc să devină sportivi.
PS: Referitor la situația concretă a echipei din Winnipeg, declinul inițial poate avea o explicație și în pierderea portarului Connor Hellebuyck (care este și goal-keeper-ul naționalei), transferat la New Jersey Devils. Însă între timp portarul Stuart Skinner, după un început ezitant, a revenit la forma maximă și, alături de colegii săi Nico Daws și Clay Stevenson, poate fi un sprijin de nădejde pentru cei din Winnipeg, care au o linie întâi extrem de eficientă (Connor-Scheifele-Vilardi), alți jucători de valoare și un nou-venit, Dawson Mercer (sosit de la New Jersey în cadrul schimbului cu Hellebuyck) care înscrie ”la foc automat”.
