În perioada 2-5 iulie 2019, Departamentul pentru Relaţii Interetnice (DRI) al Guvernului României a organizat în județul Constanța prima etapă a Programului „Diversitate și patrimoniu cultural prin prisma mass-media. Schimb de experiență şi bune practici cu parteneri de proiecte din regiunea Dunării. Turismul cultural – o șansă pentru dezvoltare locală”, program aflat la a şaptea ediţie consecutivă.
Turcii de la Bașpunar – sau Fântâna Mare fără apă
În anul islamic 1440 am poposit în comunitatea 100% turcească de la Başpunar unde, în primul rând, ne-am răcorit la fântâna care dă numele românesc al localităţii – Fântâna Mare – şi care, şi astăzi, în plin secol XXI, rămâne singura sursă de apă a satului!
Ne-am adunat la ceai negru fierbinte şi cafea turcească în curtea lui Memet Sebatin, reprezentantul Uniunii Democratice Turce din România (UDTR) Filiala Fântână Mare, sat aflat la 70 km de Constanţa, în raza comunei Independenţa.
Satul vechi se afla pe deal, mai sus decât cel actual, pe malul unei ape curgătoare care făcea legătura între Dunăre şi Mare. Dar apele s-au retras, s-au ascuns în pământ, şi valea s-a acoperit cu pădure. Doar malurile de piatră, ca niste chei străvechi mâncate de vremuri mai stau mărturie fostului curs de râu. Un taur a fost cel care a descoperit izvorul şi acolo s-a construit cişmeaua, în anul 1272 după Calendarul Islamic (1851). În jurul ei s-au adunat peste 200 de familii din toate satele turceşti din împrejurimi, formând astfel, în fosta vale, o aşezare nouă. Geamia s-a construit la 1860.
Pe vremuri toate gardurile erau din piatră lipită cu pământ galben, casele erau din piatră şi chirpici acoperite cu olane. Satul a fost declarat etno-turistic, cu intenţia de a se crea pensiuni tradiţionale, cu atmosferă şi gastronomie specific turcească. Dar, din lipsa apei curente, proiectul nu s-a putut concretiza. Turiştii ar veni, că locurile sunt frumoase, dar ce folos, dacă nu e apă?! Doar şipotul limpede şi rece de la Cişmeaua din vremea lui Abdul Medgid, unde oamenii vin cu cărucioarele pline de bidoane ca sa ia apă de spălat şi de băut.
În Fântână Mare a existat o şcoală cu opt clase unde veneau copii de la toate satele din jur – şcoală cu internat, alimentată la cantină de oamenii bogaţi cu grâu, mălai, fasole. Cursurile se ţineau în limba română, dar până să învete copiii româneşte, învăţau dascălii turceşte! Acum nu mai există nici gradiniţă. Copiii merg cu microbuzul sau pe jos, 4km, în comuna Independenţa, unde au şi ore de limba materna turcă, şi de religie islamică, predate de un imam. Există internate gratuite la Cobadin şi Medgidia, fondate de filantropi turci, destinate copiilor turci săraci, unde se învaţă carte şi limba arabă. Astăzi, Başpunar numără 125 de familii de agricultori şi crescători de animale, de etnie turcă, dintre care 65% pensionari; tinerii, din 15-20 de familii, sunt fie plecaţi în Germania, fie navetişti la Constanţa şi Mangalia, lucrători în special în construcţii.
Se întorc însă în satul lor, unde se mai păstrează tradiţiile din străbuni. Unii vin special ca sa facă nunta acasă, aşa că la Baspunar se fac şi câte trei nunţi pe lună.
Tradiţii turceşti
În luna postului de Ramazan se merge în fiecare zi la slujbă la geamie, femeile între h.10-13 iar bărbaţii dupa h.9 seara. O lună de zile se ţine post negru, de pe la 2 noaptea până pe la 10 seara – fără apă, fără mâncare.
Pe vremuri, nunta turcească începea de miercuri. Joi se mergea cu daula (toba) şi clarinetul, din casă în casă, cu chemarea la nuntă. Vineri la h.10 bărbaţii faceau pomenirea morţilor şi după prânz femeile mergeau la masă cu câte un cadou în lucruri sau bani. Şi acum la nunta turcească se dau şapte feluri de mâncare dintre care: ciorbă, fasole, sarmale, pilaf, baclavale, sucuri, şerbet. Sâmbătă dimineaţa era petrecerea burlacilor. Tinerii îl îmbracau pe ginerică. Aduceau cu ei şi frizerul, şi lăutari şi clarinetul ca să danseze “orientale”. Naşul cu naşa sau cavalerul de onoare trebuiau să plătească paznicilor uşii ca să poată intra în casa miresei şi să o ia cu ei. Sâmbăta seara era masa mare, la care se punea darul. Ginerică stătea la masă, cu un platou în faţă, pe care se puneau basmale, materiale pentru rochii, obiecte de tot felul. A treia zi, duminica dimineaţa, bărbaţii mergeau pe deal la lupte libere şi învingătorul câstiga un berbec. Mireasa era luată la casa soţului în căruţa cu cai. “Era foarte frumos!” îşi aminteşte dl Sebatin. Astazi căsătoriile pot fi şi mixte, ceea ce, pe vremuri, nu se întâmpla. În Com. Independenţa, 30% sunt tătari, ca şi soţia dlui Sebatin, care spune: “Între timp am învăţat că toţi suntem la fel, că toţi ne tragem din Adam şi Eva”.
Cultul musulman la Constanţa. Kral Camii – Moscheea Regelui
Din Piaţa Ovidiu, inima Cetaţii Tomis şi a oraşului Constanţa, se poate vedea silueta zveltă a Moscheei Regale Carol I. Cea mai mare moschee din Dobrogea e numită Kral Camii (Moscheea Regelui) pentru că a fost construită de Statul Român la dorinţa şi iniţiaţiva Regelui Carol I, în semn de omagiu pentru comunitatea musulmană din Dobrogea şi din România.
Lucrările de construcţie s-au desfăşurat în perioada 1910-1913 după proiectul arh. Victor Stephănescu. Minaretul graţios, înalt de 47m, şi maiestuasa cupolă de doar 3-4 cm grosime sunt primele lucrări din beton armat din România. Ambele reprezintă o remarcabilă realizare de maiestrie tehnică a marele inginer şi inventator român George (Gogu) Constantinescu, pionierul betonului armat. În semn de respect, nici un alt minaret de moschee din România nu are voie sa depăşească această înălţime.
Moscheea Regală deţine numeroase obiecte de patrimoniu dintre care cel mai valoros e covorul vechi de peste 200 de ani, dăruit de Abdul Hamid, ultimul sultan otoman, geamiei de pe insula Ada-Kaleh. Aflată în mijlocul Dunării, la 3 km în aval de Orşova, pitoreasca insulă turcească a fost scufundată în anul 1970, odată cu construirea barajului Porţile de Fier I, iar covorul s-a adus în Moscheea Regală din Constanţa. Unul dintre cele mai vechi covoare orientale din Europa, lung de 14m şi lat de 9m, greu de 490kg, a fost ţesut manual, din mătase, vreme de peste 20 de ani, în Turcia, în vestitele ateliere din orasul Hereke, unde cei mai buni artiști și țesători de covoare din fostul Imperiu Otoman lucrau modele unice, pentru palatele sultanilor.
Pereţii moscheei sunt împodobiţi cu cea mai bună gresie şi faianţă de Iznik, din ţinutul Bursa, de o calitate inimitabilă.
Imamul Ali Selcin ne spune: “Această moschee, cea mai mare din România, ne uneşte pe toţi sub acelaşi acoperiş. A fost construită de Regele Carol I [de religie creştină Romano-Catolică], în ea se roagă musulmani. E deschisă pentru cele cinci rugăciuni zilnice, dar şi pentru accesul turiştilor de orice confesiune”.
Vizita la Moscheea Carol I a fost un moment emoţionant pentru dl Consilier DRI Aidun Curt Mola, nepotul fostului Baș Muftiu de Dobrogea şi Cadrilater. Bunicul domniei sale, Etem Curt Mola, a absolvit în 1906 Seminarul Teologic Musulman din oraşul sau natal, Medgidia, unde a ajuns profesor şi hoge. Începând din 1920, anul înfiinţării instituţiei baş-muftiatului, Etem Curt Mola a devenit primul (şi singurul) Baș Muftiu al României – echivalent unui Arhiepiscop – cu jurisdicţie peste toate muftiatele musulmane de la Tulcea şi până în Dobrogea bulgarească. Sediul îl avea la Moscheea Mare din Constanţa. În perioada comunistă, a fost deţinut politic pentru vina de a-şi fi ajutat cu bani şi alimente fraţii tătari fugiţi din URSS.
Nepotul, dl Consilier DRI Aidun Curt-Mola îşi aminteşte poveştile tatălui său care a copilărit pe treptele minaretului. Merge în fiecare vineri la rugăciune în Moscheea Regală unde a slujit bunicul lui şi recunoaşte: “E pentru mine şi o plăcere şi o datorie de suflet să vin în continuare aici şi să duc mai departe numele nostru de familie. Am preluat respectul pentru religie, sunt practicant, dar cel mai mult mă consider un promotor al aplicării religiei în viaţa socială. Religia e facută să fie aplicată în comportamentul nostru de zi cu zi, să armonizeze şi să apropie oamenii, să îi facă mai buni. Toate religiile sunt făcute pentru asta şi religia musulmană nu face excepţie”.
Geamia Hunkiar
La orele prânzului, am asistat la rugăciunea principală a zilei în cel mai vechi lăcaş de cult musulman din Constanţa, Geamia Hunkiar, al cărei nume înseamnă în limba turcă „guvernator” sau comandant militar. Geamia Hunkiar a fost construită începând din 1862 şi dată în folosință în 1869, în vremea Sultanul Abdulaziz (1830-1876), de unde a mai primit şi numele de Aziziye. Pe faţadă se poate citi semnatura sculptată în piatră a sultanului. Clădirea de formă pătrată, în stil maur, aflată în centrul oraşului, în zona pietonală din apropierea Pieţei Ovidiu, are ziduri groase de 85 cm. la care s-a folosit piatră din fostul zid de apărare. Minaretul mai alb la culoare a fost construit cu piatră din zidurile Cetaţii Tomis.
Moschee e un cuvânt de origine franceză, semnifică lăcaş de cult oriental. Musulmanii dobrogeni însă, turci şi tătari, ţin de Islamul turcic şi folosesc mai degraba termenul de geamie.
În Dobrogea cultul musulman se practică tradiţional, dar într-un mod mai relaxat, ţinând cont de caracterul multietnic şi pluriconfesional. Femeile nu trebuie sa se acopere şi oricine poate intra în geamie, atâta timp cât este decent îmbrăcat.
 al Guvernului României a organizat în județul Constanța prima etapă){kind=link}