Daniela Caras (INACO)
Foametea este:
- extrem de alarmantă în țări precum Republica Central Africană,
- alarmantă în Yemen, Ciad, Madagascar sau Zambia,
- serioasă în India, Pakistan și jumătate din continentul african, dar
- absentă ca fenomen economico-social în Canada, SUA, Australia și cea mai mare parte a Uniunii Europene (excepție fac România, Bulgaria, Slovacia și Croația).
Paradoxul lui 13
Cu o suprafață agricolă de 13 milioane de hectare ale României, suntem în primul grup de 17 națiuni cu rate reduse ale foametei (<5%), dintr-un total de 117 țări analizate în raportul “Global Hunger Index”, publicat de Concern Worldwide și Welthungerhilfe, care nu ia în calcul, cum vă spuneam, cele mai dezvoltate state ale lumii.
În ultimii 20 de ani, impactul foametei s-a redus în România de la 8.3% la sub 5% din populația țării. Așadar, am făcut pași importanți, dar lenți și continuăm să fim la distanță semnificativă de atingerea obiectivului de dezvoltare durabilă Foamete – ”Zero” al Agendei 2030.
Foametea continuă să fie o realitate, în formele sale cronice, acute, subnutrite sau ca deficiențe calorice, pentru aproape 5% din populația României, care duce la riscuri majore de îmbolnăviri, dezvoltări deficitare fizice și cognitive, chiar moarte, mai ales la copiii sub 5 ani.
Dacă menținem viteza actuală de reducere a foametei în România, mai avem nevoie de trei decenii pentru eradicarea fenomenului și ratăm obiectivul “Foamete – zero” până în anul 2030.
Un important obiectiv pentru securitatea alimentară europeană rămâne respectarea principiilor pentru investiții responsabile în agricultură. România dispune de o suprafață agricolă de circa 13 milioane de hectare, a șasea din Uniunea Europeană și una dintre țările cu cel mai ridicat potențial în sectorul agricol. Din suprafața agricolă utilizată a României 60% o reprezintă terenul arabil. Din această suprafață, circa două treimi sunt folosite pentru culturi de cereale. Astfel, România este unul dintre cei mai mari 10 exportatori de cereale din lume.
Potrivit Raportului Mondial asupra Dezvoltării Umane pentru anul 2019, România s-a clasat pe locul 52 în lume din 189 de țări analizate, având un indice egal cu cel al unor țări cu potențial mult mai modest agricol decât noi.
Societatea românească are nevoie de abordări noi ale creșterii economice calitative, bazate pe dezvoltarea dimensiunii umane, sociale și a mediului înconjurător pentru o națiune competitivă. Dezvoltarea trebuie să conducă la îmbunătățirea calității vieții oamenilor și la extinderea abilităților lor de a-și modela propriul viitor, pornind de la asigurarea nevoilor elementare de hrană și de sănătate care să facă posibilă atingerea potențialului capitalului uman românesc.
