Stabilirea măsurilor privind prevenirea și gestionarea situațiilor de urgență generate de epidemii prin ordin al ministrului Sănătății și nu prin lege este neconstituțională, susține Avocatul Poporului, care a decis sesizarea CCR.
„Restrângerea exerciţiului drepturilor şi libertăţilor de către un membru al puterii executive, contravine atât principiului securităţii juridice, cât şi principiului legalităţii restrângerii exerciţiului unor drepturi şi libertăţi. Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare și cele ale art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2020 privind stocurile de urgenţă medicală, precum şi unele măsuri aferente instituirii carantinei”, anunță, miercuri Avocatul Poporului, potrivit Gazeta de Sud.
Articolul 25 alineatul (2) din Legea nr. 95/2006 stabilește că „măsurile privind prevenirea și gestionarea situațiilor de urgență generate de epidemii, precum și bolile transmisibile pentru care declararea, tratamentul sau internarea sunt obligatorii se stabilesc prin ordin al ministrului sănătății”.
Avocatul Poporului susține că dispozițiile menționate sunt neconstituționale
Avocatul Poporului, instituție condusă de Renate Weber, susține că dispozițiile menționate sunt neconstituționale, în măsura în care permit dispunerea unor măsuri de restrângere a exercițiului libertății individuale, prin acte administrative (ordine) emise de organe administrative (Ministrul Sănătății).
Avocatul Poporului arată că lipsa reglementării la nivelul legislaţiei primare a măsurilor generate de epidemii (carantină, izolare/internare obligatorie a persoanelor în contextul bolii transmisibile Covid-19) lasă la latitudinea Ministrului Sănătății emiterea unor acte administrative, cu caracter normativ, de rang infralegal, ingerinţa generată de această stare vizând drepturi fundamentale, respectiv dreptul la libertate individuală și dreptul la viață intimă, familială și privată, cu încălcarea prevederilor art. 53 din Constituţie.
„Trebuie să existe o reglementare juridică la nivel de lege, în sensul identificării clare a persoanelor şi situațiilor în care şi faţă de care măsura carantinei (în oricare dintre formele acesteia: instituționalizată/internare, izolare) se poate lua, cine o poate lua, în ce condiţii şi pe ce perioadă, deoarece toate aceste situații presupun o limitare a unor drepturi fundamentale ale omului. Dispozițiile legale criticate, fără a stabili în concret garanții adecvate menite să asigure respectarea caracterului inviolabil al libertății persoanei, lasă unui organ administrativ, Ministrul Sănătății, posibilitatea să legifereze și să restrângă drepturi fundamentale, prin impunerea unor măsuri privative de libertate”, subliniază Avocatul Poporului.
Mai mult, instituția arată că legea este cea care trebuie să reglementeze procedura de instituire și încetare a măsurilor restrictive de libertate, aplicarea graduală a măsurilor în funcție de severitatea cazului, atribuțiile fiecărei autorități publice în executarea măsurilor.
Normele legale supuse controlului de constituționalitate, care reglementează dispunerea unor măsuri, trebuie să fie elaborate în mod previzibil şi în limitele unor repere concrete, care să elimine riscul ca, prin ingerinţa autorităţilor administrative, măsurile să capete caracter abuziv sau restrictiv al unor drepturi sau libertăţi.
„Pentru a fi respectată de către destinatarii săi, şi anume de autorităţile administrative, normele legale care permit acestora să ia măsuri necesare şi proporţionale, trebuie să îndeplinească anumite cerinţe de claritate şi previzibilitate, astfel încât aceşti destinatari să îşi poată adapta în mod corespunzător conduita”, arată sursa menționată.
