Joaca de-a PNRR

PNRR înseamnă Plan Național de Redresare și Reziliență, care în ultimele săptămâni a oferit politicienilor noștri șansa de a se da din nou în spectacol printr-un joc politicianist pe care îl putem numi ” joaca de-a PNRR”.

Este o ” joacă” deoarece manevrele politicianiste și de imagine ale guvernanților cât și ale opoziției par a fi mai importante decât interesul pentru înțelegerea și judecarea cu responsabilitate a oportunităților, dar și a dificultăților ce caracterizează acest PNRR.

Ce este, de fapt, PNRR ?

PNRR înseamnă, în accepțiune simplă, o sumă de aproximativ 30 miliarde euro pe care România ar putea să-i primească de la Uniunea Europeană în cadrul unui program european de redresare și reziliență, numit ”Mecanism European de Redresare și Reziliență”.

Programul, numit ”Mecanismul de Redresare și Reziliență”, este elementul central al Instrumentului de redresare al Uniunii Europene NextGenerationEU, planul menit să permită UE să iasă mai puternică din pandemia de COVID-19. Mecanismul va avea un rol decisiv în a asigura redresarea Europei de pe urma impactului economic și social al pandemiei, o mai mare reziliență a economiilor și a societăților din UE și avansarea pe calea tranziției verzi și digitale.

Statele membre vor trebui să își prezinte în mod oficial Planurile Naționale de Redresare și Reziliență, care vor fi evaluate de Comisie și adoptate de Consiliu. Planurile Naționale de Redresare și Reziliență prezintă reformele și proiectele de investiții publice care vor fi sprijinite de Mecanismul de redresare și reziliență.

O prefinanțare de 13% din suma totală alocată statelor membre va fi pusă la dispoziție după aprobarea planurilor de redresare și reziliență, asigurându-se astfel faptul că fondurile oferite prin Mecanismul de redresare și reziliență vor ajunge cât mai curând posibil acolo unde este nevoie de ele.

Mecanismul de redresare și reziliență este structurat în jurul a 6 axe principale: tranziția verde; transformarea digitală; coeziunea economică, productivitatea și competitivitatea; coeziunea socială și teritorială; reziliența sanitară, economică, socială și instituțională; politicile pentru generația următoare.

Mecanismul va permite UE să își atingă până în 2050 obiectivul în materie de neutralitate climatică și să avanseze pe calea tranziției digitale, creând totodată locuri de muncă și stimulând creșterea economică. Un procent de cel puțin 37% din sumele alocate pentru investiții și reforme în planurile naționale de redresare și reziliență ar trebui să fie dedicat obiectivelor climatice. Cel puțin 20% din sumele alocate pentru investiții și reforme din fiecare plan național ar trebui să fie dedicate tranziției digitale.

Mecanismul de redresare și reziliență va ajuta, de asemenea, statele membre să răspundă în mod eficace provocărilor identificate în recomandările adresate fiecărei țări în cadrul semestrului european de coordonare a politicilor economice și sociale.

MERR nu este doar un program de ieșire din criză, ci și un program de pregătire a viitorului Uniunii Europene.

Iată de ce acest PNRR nu este o ”joacă”. Este, poate, unica șansă pe care o mai avem de a pregăti un viitor european pentru România, aducând nivelul de dezvoltare și calitatea vieții cetățenilor ei la un nivel compatibil cu cel al țărilor dezvoltate.

Dacă România nu va reuși să urmeze eficient direcția celor 6 axe, riscă să rămână la periferia UE, cantonându-se pe termen lung într-o zonă a economiilor slab dezvoltate europene, fiind chiar în situația (limită) de a fi exclusă – nu de jure, ci de facto- din mecanismul integrat european.

Trecerea la o atitudine responsabilă a politicienilor față de PNRR este absolut necesară deoarece accesarea banilor cere o serie de condiționalități pe care clasicele fonduri europene (Fondurile Structurale și de Investiții Europene) nu le presupuneau.

Tandemul ”finanțare-reformare” pe care UE l-a introdus ca principiu central al MERR depășește cu mult cadrul anterior al condiționalității acordării fondurilor. În trecut, condiționalitatea era rezolvată prin auditul cheltuielii justificate și strict direcționate a fondurilor. În prezent, condiționalitatea finanțării se rezolvă prin dovedirea semestrială a progreselor în planul reformelor, nu doar structurale, ci și sociale.

Lipsa sau insuccesul reformelor pot bloca imediat transferul de fonduri. Politicul va intra într-o tensiune extremă, căci, după apologia pe care a adus-o PNRR-ului care a creat o stare extremă de expectație în masa populației, orice eșec îi va responsabiliza și culpabiliza atât de mult încât se pot petrece schimbări rapide și poate nedorite pe scena politică.

Obligativitatea trecerii la un proces complex și amplu de reforme, ca o condiție a accesării fondurilor din PNRR, creează o mare problemă în România, unde nu există șansa unui consens politic. Lipsa acestuia reprezintă un obstacol major în susținerea și implementarea reformelor.

Situația este cu atât mai complicată cu cât Uniunea Europeană cere României efectuarea reformelor ca o ”garanție” a împrumuturilor ce i le acordă, căci, spre deosebire de alte țări membre, guvernul român a hotărât să preia și partea de împrumuturi din suma de cca. 30 miliarde.

Stricto senso, prin PNRR România ar trebui să ia de la Bruxelles 29,2 mld. euro. Guvernul a optat pentru a atrage toţi banii alocaţi, din care 16 mld. euro sunt împrumuturi şi numai 13,2 mld. euro sunt granturi. Împrumuturile ar însemna circa 7% din PIB în plus la datorie în acest moment (47% din PIB). Datoria publică a României a crescut în 2020 cu 102 miliarde de lei (21 de miliarde de euro), mult peste ceea ce poate împrumuta guvernul prin PNRR. Diferenţa este că banii împrumutaţi prin PNRR nu pot fi folosiţi în consum şi salarii, ci doar în investiţii.

Alte state europene au fost rezervate în a apela la componenta de împrumuturi deoarece s-au temut de posibilitatea impunerii de către UE a unei ” to do list” ca o garanție pentru împrumuturi.

De ce există teamă pentru o astfel de ”to do list” ? Pentru că, de regulă, ea impune măsuri stricte de reducere a cheltuielilor bugetare, determinând intrarea țării în regim de austeritate, cu toate implicațiile politice și sociale pe care le generează.

Se știe deja că, la Bruxelles, guvernul a acceptat o astfel de ”to do list” care prevede obligativitatea unor reforme ce vor introduce starea de austeritate.

Premierul Florin Cîțu s-a angajat în fața președintei Comisiei Europene Ursula von der Leyen la o serie de reforme, ca parte a Planului Național de Redresare și Reziliență. Lista reformelor a fost prezentată oficialilor europeni în cadrul discuțiilor de la Bruxelles, fiind asumată de premier și președinte. Printre reforme se numără reforma pensiilor, a companiilor de stat, reforma administrației publice, precum și reforme sectoriale în alte domenii. 

Astfel, conform declarațiilor ministrului Cristian Ghinea, guvernul s-a angajat: ”să nu avem creșteri pe anvelopa pensiilor. Creșterea să fie pe baza unor indicatori, să nu facem creșteri de pensii din pix, ne mai angajăm să reașezăm pensiile speciale în limita spațiului constituțional, companiile de stat sunt o gaură neagră și dorim să le transformăm în surse de venit. Nu există o entitate a statului care să se ocupe de asta și o vom crea noi la SGG. Această entitate va primi planuri de restructurare, va face audituri și va face alături de ministerul de care aparține, planuri de reformă. Planurile trebuie legate de performanță”.

Cu alte cuvinte, înghețarea pensiilor, restructurări masive de personal, listarea societăților cu capital majoritar de stat sau desființarea lor.

Deci, nu-i de joacă! Decidenții politici trebuie să renunțe pe de o parte la festivism și, pe de altă parte, la tot felul de amenințări cu greve parlamentare și să găsească o cale rezonabilă ca acest PNRR, care este privit de către populație ca pe o mană cerească ce ne va rezolva toate problemele, să nu devină, din contră, o și mai mare povară pe traiul de zi cu zi al populației.