– Semne de întrebare şi certitudini în era roboticii –
Datorită cutezanţei novatoare timpurii, aproape insolită pentru vremea respectivă, mulţi consideră descoperirea roţii cea mai importantă realizare a omenirii. Dar cu adevărat extraordinară pentru progres este era revoluţiilor industriale, deschisă în secolul al XIX-lea.
Prima etapă se circumscrie utilizării maşinilor cu abur cu mecanizarea fabricaţiei, iar a doua fază derivă din valorificarea energiei electrice pentru a genera ceea ce se cheamă producţie de masă. A treia revoluţie indistrială are ca punct de pornire reuşitele tehnologiilor electronică, mecanică şi analogică, respectiv trecerea la cea digitală (între 1950-1970).
La ora actuală se evaluează o imensă schimbare de paradigmă în industrie cu impact major asupra economiei globale, subsumată noţiunii de robotică. Antreprenorul, economistul, teoreticianul german Klaus Schwab – fondatorul Forumului Economic Mondial – a devenit portdrapelul noului concept, promovând prin discuţii, articole de specialitate şi cărţi inovaţia antreprenorială. Iar americanul Kevin Kelly depune eforturi energice, consistente pentru pentru a asigura înţelegerea altor 12 forţe tehnologice care vor modela viitorul. (The Inevitable. Understanding the 12 Technological Forces That Will Shape Our Future).
O primă tendinţă, subsumată conceptului tehnologic ”Internetul lucrurilor” ia în considerare conexiunea wireless a diferitelor obiecte într-un singur spaţiu. Obiectele sunt interconectate într-o reţea, dar păstrându-şi autonomia.
Spre exemplu, printr-o aplicaţie specifică, telefonul mobil va permite controlarea aparatelor şi accesoriilor dintr-o locuinţă.
Altă ramură, convenită ca Big Data, se orientează către culegerea unui volum mare de informaţii, prin care consumatorul e mai îndeaproape cunoscut şi testat şi astfel companiile îşi adaptează profilul sau performanţa produselor în conformitate cu trendul, sporindu-şi vânzarea şi, implicit, profitul. De unde şi dezvoltarea de software (Smart Factory), apariţia a noi şi noi discipline precum strângerea de date în câteva miimi de secundă ori curentul ”Industria 4.0”.
Un nou mod de a interpreta munca
Doi sunt, în aceste reformulări, pilonii celei de a patra revoluţii industriale. Noua dinamică a producţiei şi schimbarea modelului clasic al forţei de muncă. Treptat, gestionarea de software va înlocui munca manuală şi, pe cale de consecinţă, mâna de lucru va fi tot mai calificată, iar generaţiile de lucrători vor fi obligate să îşi dezvolte competenţele digitale.
Totodată, industriile se vor ameliora sub diverse aspecte, întrucât fabricarea va fi mai flexibilă, unităţile productive mai monitorizate, maşinile tot mai conectate în timp real.
În fine, se discută despre rolul inteligenţei artificiale – cum vor arăta şi până unde vor substitui roboţii omul?
Este limpede, cercetătorii din domeniu, angajaţi într-un proces concurenţial aprig, prezintă frecvent modele umanoide, capabile să discearnă în funcţie de situaţie şi să decidă.
Creaţiile, multidiversificate în funcţie de scop, capătă înfăţişări diferite, deşi execută exemplar misiuni complexe. Maşinăriile vorbitoare, folosite în deminarea unor perimetre, în stingerea incendiilor etc., sunt altcumva dacă joacă rol de menajeră într-o gospodărie ori dacă sunt scoase din anonimat cu ambalaj agreabil, seducător, ca personaje de companie.
Atenţie şi iar atenţie!
Avantajele celei de-a patra revoluţii industriale sunt incomensurabile. Numai dacă ne gândim că imprimantele 3D vor putea crea organe pentru transplant, compatibile cu primitorul, disponibile în orice moment, vom accepta faptul drept un imens câştig pentru sănătatea publică. Iar exemplele pot continua…
În acelaşi timp, implementările ridică serioase semne de întrebare, date fiind consecinţele inevitabile ale soluţiilor promovate.
O primă barieră în calea extinderii ar fi, deocamdată, faptul că industria nu are profilurile profesionale cerute de schimbările reclamate de noua infrastructură.
Azi, predomină numărul mare de operatori în raport cu fondul specialiştilor ingineri şi ai cadrelor de coordonare-conducere. În plus, implementarea pe scară largă a roboţilor dislocă o mare masă de angajaţi, fără şansa de a fi absorbită de alte sectoare, la rândul lor afectate de disponibilizări.
Pe de altă parte, procedeele tehnologice din noua generaţie sunt atât de complexe încât implementarea devine dificilă, iar costurile economice ridicate – de netrecut.
Spre exemplu, în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii, incapabile să facă faţă investiţiilor şi, natural, să fie împinse către faliment.
Se cuvine să mai consemnăm, la acelaşi capitol, vulnerabilităţile în faţa atacurilor cibernetice, adesea capitalul conceptiv-organizatoric fiind mai valoros decât utilajele întregii fabrici!
Problema-problemelor rămâne, însă, viitorul raport om-cyborg, pentru că autonomia modelelor avansate nu exclude chiar inversarea rolurilor.
Unul dintre impedimentele semnalate rezidă în însăşi transferul de inteligenţă şi creativitate ale cercetătorului către exemplarul creat, ceea ce include şi limitele (defectele) cunoscute sau necunoscute ale respectivei persoane în programul implementat, spre funcţionare, al robotului-umanoid respectiv. Nu se poate şti sub ce impuls va reacţiona umanoidul de laborator, aflat sub autonomia de gândire.
Dacă orgoliul va întrece, precum în cazul oamenilor, raţionalul şi o chestiune va scăpa efectiv de sub control?
Deocamdată se mizează pe docilitatea maşinii. Se exclude din calcul eventualitatea unui comportament deviat, şi pentru că prototipul cyborg este încărcat cu circuite logice, fundamentale.
Are inteligenţă, are discernământ, are conştienţă.
Dar are în sine morală?
Desigur, semnele de întrebare, dacă nu au fost luate până în prezent, vor fi luate în considerare în programele viitoare de cercetare.
(Bibliografie: ”A patra revoluţie industrială”, nr. 242, revista Monede şi bancnote pe glob).
