Oricât de mult a fost așteptată finala Campionatului Mondial de Fotbal și oricât de grandios ar fi un asemenea eveniment, în mod cert ea a fost umbrită de două evenimente recente, foarte triste, în lumea fotbalului: moartea legendarului jucător și antrenor sârb Siniša Mihajlović și incidentele violente ce au urmat semifinalei Franța-Maroc.
Suferind de mai mult timp de o formă acută de leucemie, Siniša Mihajlović a încetat din viață vineri, 16 decembrie, la o clinică din Roma, la 53 de ani. A trăit doar jumătate din viață, dar a lăsat în urma sa cât pentru două: a evoluat, ca jucător, între altele, pentru Steaua Roșie Belgrad, Roma, Sampdoria, Lazio și Inter și a antrenat pe Bologna, Catania, Fiorentina, Sampdoria, Milan, Torino, Sporting Lisabona și naționala Serbiei (2012-2013). Pentru echipa națională, a fost selecționat de 63 de ori și a înscris 10 goluri.
În privința incidentelor după semifinala de la Cupa Mondială, potrivit Le Monde și AFP, au fost interpelate 266 de persoane, dintre care 145 la Paris, printre cei chestionați de forțele de ordine aflându-se și militanți ai extremei drepte. Cei reținuți ar fi fost în posesia unor arme interzise și explozibili și implicați în incidente violente.
Miercuri seară, la Montpellier (Hérault), un adolescent de 14 ani și-a pierdut viața, fiind lovit de un autoturism, potrivit prefecturii departamentului.
Un gând de reculegere din partea noastră.
Un meci cu o desfășurare total imprevizibilă
”Campionii unui sfert de oră” sau ”Rira mieux qui rira le dernier, varianta Mbappé” erau titlurile la care mă gândeam după ce am văzut că se intră în prelungiri, iar argentinienii păreau, în acel moment, depășiți de situație.
Nu a fost așa, pentru că s-a ajuns la lovituri de departajare, iar acolo Albicelestes au avut din nou în Emiliano Martinez un adevărat înger păzitor, ca și în meciul cu Țările de Jos. Goalkeeper-ul lui Aston Villa a parat, de această dată, un singur penalty (cu olandezii, două), dar chiar și când nu respinge balonul, pare că își intimidează adversarul (Tchouameni a trimis pe lângă poartă). Cum Messi, Dybala, Paredes și Montiel nu au greșit niciunul de la punctul cu var, Argentina devine triplă campionaă mondială (1978, 1986 și 2022).
Ce s-a întâmplat însă până atunci?
Revenire de senzație a francezilor. Mbappé și Di Maria, oamenii-cheie
Până prin minutul 75, sud-americanii păreau câștigători fără dubii. Au dominat în primul rând mijlocul terenului, iar posesia și pasele au fost de partea lor aproape tot timpul. În acest context, golurile au venit în mod firesc: în minutul 23 Messi transformă un penalty, după o incursiune spectaculoasă în careu a lui Angel Di Maria, iar în minutul 36 același Di Maria finalizează un contraatac-fulger după o serie de pase care au făcut knock-out apărarea franceză.
Restul părea să fie istorie, numai că francezii au mizat totul pe o carte și era cât pe-aci să le iasă: Deschamps, conștient că nu mai are ce pierde, mută ofensiv în minutul 71, iar puțin timp mai târziu iese la rampă vedeta francezilor, Kylian Mbappé, care până atunci fusese mai curând o prezență discretă. Mai întâi transformă un penalty, apoi, doar un minut mai târziu, ia o acțiune pe cont propriu și finalizează perfect: 2-2 în numai câteva minute, după ce totul păruse jucat. Mai mult, din acel moment, există pe teren o singură echipă, Franța, argentinienii acuzând din plin șocul golurilor primite. Thuram primește cartonaș galben pentru simulare de fault în careu în minutul 87, dar reluarea nu ne prea convinge că l-ar fi meritat. În plus, Mbappé mai are o ocazie de a închide conturile pentru francezi, dar se opune apărarea Argentinei.
Cele două reprize de prelungiri, interzise cardiacilor
Lucrurile nu s-au schimbat prea mult în prima repriză de prelungiri; totuși, pe finalul ei, argentinienii au avut o revenire în joc asemănătoare celei a francezilor din timpul regulamentar și au trecut de două ori pe lângă gol.
Va înscrie până la urmă Messi, după o fază colectivă, în minutul 108, însă nici acesta nu va fi sfârșitul: Mbappé șutează din afara careului, Montiel respinge cu brațul și atacantul francez transformă lovitura de la 11 m. acordată. Era minutul 116 și tabela a rămas nemodificată până la final, deși, culmea!, atât francezii cât și argentinienii au mai avut câte o ocazie (mare!) de a face 4-3.
Astfel, finala s-a decis în cele din urmă la loteria penalty-urilor, dar nu aș spune că Argentina a fost o câștigătoare de conjunctură. Nu neapărat doar pentru Messi, căruia îi lipsea tocmai acest titlu, dar întreaga echipă s-a prezentat foarte bine pe parcursul acestui Campionat Mondial. Mai puțin meciul de debut, pierdut cu Arabia Saudită!
Croații, evoluție solidă; revelația marocană, la cea mai slabă prestație de până acum
Finala mică a avut o desfășurare oarecum curioasă: după schema de excepție a croaților din minutul 7, finalizată cu o lovitură de cap imparabilă a lui Gvardiol, marocanii au egalat mai repede decât s-ar fi așteptat cineva, A. Dari înscriind, tot cu capul, două minute mai târziu.
Avertizate, cele două echipe s-au ”închis” ceva mai bine în minutele care au urmat, însă în minutul 42 Orsic modifică din nou tabela după o execuție personală spectaculoasă: 2-1 pentru croați.
În mod ciudat, meciul parcă s-a închis la pauză: croații, deși superiori, nu și-au mai creat mari ocazii de a înscrie, iar ”Leii din Atlas” au făcut, probabil, cea mai slabă repriză de la actuala ediție a CM, spre dezamăgirea numeroșilor și inimoșilor lor suporteri. Nu s-a mai întâmplat nimic notabil până la final. Ambele echipe au reclamat câte un penalty în repriza a doua, dar cred că mai degrabă nu a fost. În Premier League, de exemplu, nu cred că s-ar da vreodată 11 m. la așa ceva.
Victorie meritată a croaților, dar surprinde prestația slabă a marocanilor, una dintre echipele-revelație ale actualei ediții.
O ediție reușită, palpitantă, dar cu multe surprize
Unele peste altele, a fost o ediție a Campionatului Mondial de Fotbal reușită. Cu o organizare care nu a lăsat de dorit, cum poate au existat temeri, cu multe surprize, cu finaliste merituoase. Și, nu în ultimul rând, cu un nivel ridicat al spectacolului (nu cum s-a întâmplat la ediția din 2014, probabil printre cele mai anoste din acest punct de vedere).
Au dezamăgit Germania, Spania, Portugalia, Brazilia și au surprins plăcut Maroc, Croația, Japonia. Desigur, trebuie avut în vedere și că turneul final a avut loc la o dată neobișnuită (sfârșitul anului), după un sezon competițional lung și epuizant, și e posibil ca în unele cazuri și oboseala să-și fi spus cuvântul.
Dar, per ansamblu, competiția a fost un succes.
