În perioada 1974-1980, când eram Secretar al Uniunii Internaţionale a Studenţilor, am participat la pregătirea şi organizarea mai multor manifestări în colaborare cu organizaţia membră, Uniunea Studenţilor Ciprioţi. Am beneficiat de găzduirea seminariilor în hoteluri disponibile din principalele oraşe turistice unde existau numeroase comori ale Antichităţii şi Evului Mediu, date fiind perioadele extra-sezon estival (martie sau noiembrie). Carnetele mele de însemnări s-au umplut de impresii şi informaţii memorabile, o parte dintre ele fiind oglindite în acest articol. Regret, însă, că – în urma conflictului militar din iulie 1974 – nu am putut ajunge decât în partea sudică a Insulei, dincolo de United Nations Buffer Zone in Cyprus.
i) Nicosia – *Fundaţia Culturală Makarios găzduieşte peste 200 de icoane creştine datând de la începutul Erei Bizantine până în secolul al XIX-lea. Îmi amintesc că în anul 1975, când am fost primiţi la Palatul Patriarhal de Arhiepiscopul Makarios, am putut vedea o străveche icoană moldovenească pe lemn, provenită de la Mănăstirea Putna. *Muzeul Leventis, amenajat într-un vechi conac, conţine o bogată colecţie de veşminte populare între care cele mai vechi datează din mileniul al II-lea Î.Hr. *Panagia Chrisaliniotisa, construită în anul 1450, este cea mai veche Biserică din Nicosia. *În vecinătate se găseşte Mănăstirea Augustina Belapais cu multe arcuri sculptate, fiind înconjurată de chiparoşi. De la ghidul nostru am aflat că scriitorul englez care a locuit un timp aici, Lawrence Durrell a scris romanul “Bitter Lemons of Cyprus” despre viaţa rustică de la finele perioadei coloniale britanice.
ii) Limassol/Lemessos – *În situl arheologic din anticul Kourion, poate fi admirată o vilă romanică, denumită Casa lui Eustolios, vestită pentru splendidele mozaicuri bine conservate. Două dintre acestea sunt celebre: mozaicul lui Achiles care apare deghizat într-o femeie şi mozaicul ce îl întruchipează pe Zeul Ktisis. *Nu departe de acest obiectiv, se află Basilica bizantină din veacul al V-lea, fântâna romană Nymphaeum şi aşa-numita Casă a Gladiatorilor datorită mozaicului unde este reprezentat un luptător întins pe podea.
Castelul Limassol Foto: Dickelbers, CC BY-SA 3.0 https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0, via Wikimedia Commons
*În centrul oraşului este Castelul Limassol construit în secolul al XIV-lea. Se spune că aici ar fi locul unde Regele Angliei, Richard Inimă de Leu (1157-1199) s-ar fi căsătorit cu Berengaria de Navara. *Castelul Kolosi a fost construit în anul 1210 de către Cavalerii Sfântului Ioan din Ierusalim, iar în veacul al XIV-lea a fost preluat de Ordinul Cavalerilor Templieri. Mi-am notat în carnetul meu sala mare a Castelului având o frescă înfăţişând Răstignirea lui Iisus. În apropiere, mai puteau fi văzute ruinele unei fabrici medievale unde cavalerii transformau trestia în zahăr şi apoi îl vindeau în ţinuturile situate în proximitatea Insulei. *Stâncile Afroditei: astfel se numeşte locul despre care se crede că ar ţine de legenda ieşirii Zeiţei din valurile Mării învolburate. Acelei locaţii i se mai spune Piatra Grecului/Petra tou Romiou, în narativul local existând o legendă potrivit căreia un gardian bizantin pe nume Diogenis Akritas ar fi blocat pe piraţii arabi, aruncând cu pietre împotriva lor de pe dealul din vecinătate. *Sanctuarul lui Apollo a rezistat Timpului din secolul al VIII-lea Î.Hr. până în secolul al IV-lea D.Hr., putând fi încă văzute fragmente de coloane. *Mănăstirea Kykkos (a cărei clădire actuală şi Turnul adiacent datează din anul 1831) a fost construită din ordinul Împăratului Bizanţului, Alexios I. Localnicii povesteau că odată un pustnic ar fi avut viziunea unei Icoane a Maicii Domnului, pictate de Sfântul Luca, ajuns pe pământul Ciprului, venind de la Constantinopole. Preţioasa Icoană încă se află în interiorul lăcaşului de cult, în pofida unui incendiu mistuitor ce afectase întreaga Mănăstire. *Am mai văzut locul mitologic unde Zeul Theseu a lăsat-o pe Ariadne însărcinată după lupta sa cu Minotaurul Amathus. Vestigiile existente constau doar din câteva coloane de granit şi ziduri de piatră.
iii) Larnaca – *Situl neolitic Choirokokoitia datează din anul 7000 Î.Hr. şi este unul dintre cel mai bine conservate din întreaga zonă a Mediteranei Răsăritene. *Marea Moschee/Djami Kebir are o îndelungată existenţă, fiind construită în secolul al XVI-lea şi este încă funcţională pentru comunitatea musulmană locală destul de redusă. Îmi amintesc înaltul Minaret sărutând Cerul. *Hala Sultan Tekke este mormântul lui Umm Haram, soţia celui care în anul 649 Î.Hr. a condus campania militară de invadare a Insulei. Mormântul a fost transformat într-o frumoasă Moschee vizitată la ora actuală de numeroşi pelerini şi turişti de pretutindeni. *Construită în secolul al IX-lea, Biserica Sfântul Lazar/Ayios Lazaros poartă acest nume, crezându-se că pe locurile respective ar fi trăit Sfântul Lazar la trei decenii după Învierea lui Iisus Hristos. *Lacul Sărat – un monument al naturii care reprezintă gazda primitoare pentru cele peste 10 mii de păsări migratoare/flamingo ce poposesc aici în fiecare an, în lunile ianuarie şi februarie când în Europa Continentală este foarte frig. În Evul Mediu, lacul era utilizat ca o mină de sare comercializată în multe ţări pe cale maritimă. *Kition este un loc cu numeroase temple datând din veacul al XIII-lea Î.Hr. printre care se află Templul zeiţei feniciene Astarte, ridicat pe ruinele unui templu din Epoca Bronzului. Ghidul ne-a arătat câteva vestigii funerare din fildeş, aur şi bronz, expuse în Muzeul din apropiere.
iv) Paphos – *Mormintele Regilor constituie o Necropolă de mari dimensiuni, aflată la doar 2 kilometri de portul oraşului. Denumirea nu se explică printr-o regalitate reală, ci prin grandoarea acelor spaţii funerare tăiate direct în rocă, datând din secolul al IV-lea Î.Hr., unde au fost înmormântaţi diverşi aristocraţi şi înalţi funcţionari; unele dintre morminte erau împodobite cu fresce şi coloane în stil doric. Printre obiectele aduse la lumină de către arheologi se află frumoase amfore pe mânerele cărora erau gravate datele de fabricaţie. *Casa lui Dionysos este o atracţie turistică pentru care vizitatorii trebuie să plătească o taxă distinctă ce merită cu prisosinţă. Vila datează din secolul al II-lea D.Hr. şi este ornată cu numeroase decoraţiuni pe teme mitologice. Una dintre scene îl prezintă pe Zeul Vinului, Dionysos care se întorcea din India într-o caleaşcă trasă de două pantere, sfătuind-o pe Nimfa Akme să bea din cupa cu vin, întinsă de el. Abundă mozaicurile cu rugi de vie unde atârnă ciorchinii mari de struguri. *Fortăreaţa Saranta Kolones a primit acest nume de la numeroasele coloane de granit din fosta Agora. Fortăreaţa cu un zid gros de 3 metri şi 4 turnuri dispuse în fiecare colţ, ar fi fost construită – după opiniile unor istorici occidentali – la finele veacului al VII-lea D.Hr. în scopul protejării portului Nea Paphos de invaziile arabilor. Din măreaţa clădire de odinioară nu au mai rămas decât câteva arcade şi fragmente de coloane. *Columna Sfântului Pavel – o relicvă dintr-o Basilică gotică distrusă în secolul al XVI-lea – este legată de următorul episod: de acel stâlp Sfântul Pavel ar fi fost pedepsit cu 39 de lovituri de bici de către guvernatorul Paphosului pentru că predicase Învăţăturile creştine printre locuitori; totuşi, după această întâmplare, Sfântul Pavel a reuşit să îl convertească pe guvernator la Creştinism, astfel încât Ciprul avea să devină primul stat din lume, întemeiat pe această credinţă. *Odeonul construit în veacul al II-lea D.Hr. este un mare Amfiteatru la sudul căruia se găsesc Farul din Paphos şi ruinele Templului roman dedicat lui Asclepios, Zeul Medicinei. *Biserica Agia Paraskevi, o Basilică din secolul al IX-lea, are cinci cupole dispuse sub forma unei cruci. În interiorul ei se află o frumoasă icoană bizantină, pictată pe ambele părţi: Fecioara Maria şi Răstignirea lui Iisus; icoana datează din veacul al XV-lea.
Recitind însemnările mele, încă mai sper că va veni o zi când pe hartă se va regăsi Ciprul unificat pe cale paşnică, sprijinindu-mă în speranţa mea pe mutaţiile radicale ce au avut loc în alte ţări. Cred că abia atunci Zeiţa Frumuseţii şi a Iubirii, Afrodita, născută din spuma Mării, pe acele meleaguri, îşi va recăpăta farmecul legendar şi va putea iarăşi să zâmbească în faţa întregii lumi.
