Cuprinzând răspunsurile la 100 de întrebări, Barometrul de opinie publică se dovedește a fi un bun instrument care facilitează înțelegerea opiniei cetățenilor cu privire la teme și subiecte de actualitate din domeniul social, politic, economic, financiar, politică externă și de securitate. Este interesant, însă, de observat discrepanța dintre răspunsurile persoanelor chestionate, câtă vreme, raportat la propaganda guvernamentală, în România curge doar lapte și miere.
Lăsând la o parte controversele și reacțiile la un chestionar politic ce dădea ca și câștigător al europarlamentarelor PNL cu un scor de 27,6% urmat de PSD cu 25,5%, Barometrul surprinde temerea populației pe două teme fundamentale, dar în mod paradoxal ignorate de actuala clasa politică. 76% dintre cei chestionați consideră că România se îndreaptă într-o direcție greșită, transmite un comunicat de presă transmis de domnul deputat Remus Borza, Camerei Deputaților.
76% dintre români consideră că România se îndreaptă într-o direcție greșită
Nici nu este de mirare. Creșterea economică constantă din 2012 până în prezent, dublarea PIB-ului în acest interval, de la 557 miliarde lei în 2011 la un PIB previzionat de 1.031 miliarde lei în 2019, dublarea salariilor angajaților din sectorul public. Practic, tocmai aici este problema. Guvernele României s-au focusat exclusiv pe creșterea veniturilor unor categorii socio-profesionale în detrimentul altora, ceea ce evident reprezintă o discriminare.
România este singura țară din lume unde salariații din sectorul public sunt mai bine plătiți decât cei din mediul privat. Doar în ultimii trei ani cheltuielile de personal din sectorul bugetar și cele de asistență socială au crescut cu 73 miliarde lei (15 miliarde euro)! Menținerea unui aparat bugetar supradimensionat și supraremunerat pune o presiune teribilă pe bugetul țării. Administrația publică, sănătatea și educația toacă, în fiecare an, fără folos, peste 50 miliarde euro! Societatea românească așteaptă de 30 de ani, de când a început glorioasa și interminabila tranziție de nicăieri spre niciunde, o reformă reală și radicală a statului pe care clasa politică este incapabilă să și-o asume.
Efectul unor astfel de politici etatiste și populiste se materializează într-o datorie externă de 100 miliarde euro, în condițiile în care în 1990 era 0, într-un deficit de balanță comercială de 15 miliarde euro și un deficit bugetar de 27 miliarde lei. În toți acești ani, investițiile, singurele care dau sustenabilitate creșterii economice, au fost sacrificate.
62% dintre români cred că Budapesta vrea controlul asupra Transilvaniei
O altă temă abordată de Barometrul de Opinie se referă la relația României cu Ungaria. Un subiect tabu în politica românească. Prietenii știu de ce. Toate partidele care au guvernat țara au avut nevoie de susținerea și voturile UDMR, dependență care se va dovedi fatală pentru România. Din datele prelucrate de specialiștii de la INSCOP Research, LARICS și ISPRI Ion I.C. Brătianu din cadrul Academiei Române rezultă că 62% dintre români cred că Budapesta dorește sub o formă sau alta controlul Transilvaniei, 50% din respondenți consideră că Ungaria se amestecă într-un mod nepermis în treburile interne ale României, 60% dintre cei chestionați consideră că Ungaria are tot interesul ca România să fie un stat slab și 61% dintre cei intervievați consideră că Ungaria nu ne este prietenă
Sondajul este reprezentativ la nivel național având o marjă de eroare de +/- 3%. Aceasta este realitatea la nivelul percepției publice oricât s-ar chinui cei de la UDMR sau de la guvernare să o cosmetizeze sau să o nege. Condamnabilă este pasivitatea și tăcerea celor de la putere. Nu ai dreptul să ignori chestiunea maghiară în contextul centenarului Trianon și a ingerințelor nepemise ale guvernului maghiar în treburile interne ale României. Ungaria nu s-a resemnat odată cu semnarea Tratatului la 4 iunie 1920, prin care renunța la Transilvania considerând și astăzi că i s-a făcut o mare nedreptate istorică. Noi am ratat Centenarul Marii Uniri, ungurii nu o să rateze Centenarul „unei mari umilințe”.
Iredentismul și revizionismul maghiar sunt mai puternice ca niciodată în ultimii 100 de ani. Cum răspunde guvernul de la București acestor amenințări? Prin tăcere și pasivitate. Diplomația românească atât de eficientă și respectată înainte de 1989, azi, e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire. Interminabilele conflicte interne și războaie fratricide au paralizat orice reacție sau efort diplomatic. Și în politică e ca și în viață: când doi se bat câștigă al treilea. Ungaria culege roadele războiului dintre Palatul Cotroceni și Palatul Victoria dintre putere și opoziție. De facto a și câștigat. Transilvania, din punct de verede economic, e controlată de Budapesta. Mai mult de jumătate din imobilele de patrimoniu din Târgu Mureș, Cluj, Oradea, Timișoara, Arad sunt în mâinile maghiarilor.
Aceeași situație o avem și în ceea ce privește proprietatea asupra terenurilor agricole sau a fondului forestier. Zeci de mii de societăți comerciale au capital maghiar. Limba maghiară în Transilvania este mai vorbită decât limba oficială a statului român. Cei aproape 400.000 români din județele Mureș, Harghita și Covasna sunt supuși unui proces de epurare etnică și maghiarizare forțată. Guvernul de la București i-a abandonat de mult pe românii din inima țării.
În ultimii opt ani, premierul ungar Viktor Orban a fost de mai multe ori în vizită în Transilvania decât a făcut-o președintele și premierul României la un loc. Cu ocazia vizitei Sanctității Sale Papa Francisc la Șumuleu Ciuc se vor arbora steagurile Ungariei și al autointitulatului Ținut Secuiesc. Arborarea steagului național al României a fost interzisă de către autoritățile locale! Umilința și batjocura la care sunt supuși românii de către unii etnici maghiari, cetățeni români și ei, nu au limite. Săptămâna trecută, au profanat crucile din cimitirul Valea Uzului, aparținând ostașilor români căzuți în Primul Război Mondial.
„Acești fanatici maghiari uită că armata română condusă de generalii Rusescu și Mărdărescu, pe 4 august 1919, au eliberat Budapesta de dictatura bolșevică a lui Bela Kun. Mai uită că tot românii le-au dat doi dintre cei mai mari regi pe care i-a avut Ungaria în istoria ei de doar 1.000 ani: Iancu de Hunedoara și Matei Corvin.”, a precizat deputatul Remus Borza.
După 1990, Guvernul de la Budapesta a cheltuit miliarde de dolari pentru a sensibiliza opinia publică internațioanală și marile cancelarii ale lumii de „marea nedreptate istorică” făcută Ungariei în 1920. Câtă vreme politicienii români, în frunte cu președintele țării, proiectează în exterior imaginea unei țări neguvernabile și corupte, lobby-ul maghiar, în sensul revizuirii granițelor, tinde să se materializeze. Ungaria e de-a lor. Face parte din Occidentul Catolic, „luminat și democratic, harnic și disciplinat”, pe când noi facem parte din Orientul Ortodox, „obscurantist și autoritar, leneș și anarhic”.
România a fost primită în UE ca urmare a cedării către marile puteri europene a resurselor, pieței și industriei. Cu toate acestea, România niciodată nu va fi egalul lor. Tocmai de aceea suntem monitorizați prin MCV, ni se refuză primirea în Spațiul Schengen, suntem umiliți și tratați ca o națiune de mâna a doua.
O Românie mare și prosperă le stă în gât birocraților de la Bruxelles. Mulți își doresc o Uniune Europeană formată din țări mici și docile pe care să le spolieze de resurse. Cehoslovacia și Iugoslavia au fost fragmentate în mai multe state de mărimea unui județ din România. Doar ulterior acestei operațiuni de mutilare națională, noile state astfel formate au fost primite în UE. Și României i se pregătise aceeași soartă. În decembrie 1989 și în martie 1990, s-a încercat de către „agenturile străine” ruperea Transilvaniei de România.
Ce nu s-a reușit prin violențe și mișcări anarhice s-a construit încet și cu migală în timp. Azi, Ținutul Secuiesc este o realitate ce nu poate fi ignorată. Prin pasivitatea, trădarea și prostia conducătorilor noștri, și România va avea în curând Tiraspolul său. Ungaria pompează la greu bani în propagandă, manipulare și mistificarea adevărului istoric, finanțând sute de organizații civice, sportive și culturale ale maghiarilor de pe teritoriul României sau ale diasporei maghiare din America și Europa. Azi Ungaria este mai puternică financiar decât România. Are un PIB pe cap de locuitor de 15.000 euro, pe când România de doar 10.000 euro. Ungaria a încheiat, anul trecut, cu un excedent comercial de 5 miliarde euro, pe când România cu un deficit comercial de 15 miliarde euro. Ungaria a realizat, anul trecut, exporturi de 104 miliarde euro, pe când România de doar 67 miliarde euro.
Pe primele 3 luni din 2019, Ungaria a raportat cea mai mare creștere economică din Europa, respectiv 5,2%. Creșterea economică a Ungariei este una sănătoasă, bazată pe industrie și exporturi față de economia românească care a crescut preponderet pe consum și importuri. Ungaria, o țară cu o populație și o suprafață de două ori mai mică decât România, are 1.520 km de autostradă, pe când România doar 800 km. Are 100.000 km de rețea transport și distribuție gaze, pe când România doar 50.000 km. Și gazul ce urmează a fi extras de România de pe platoul continental al Mării Negre va fi preluat tot de unguri, câtă vreme noi nu mai avem industrie petrochimică.
Dacă Bucureștiul va sta, în continuare, cu capul în nisip, bătălia pe Transilvania va fi câștigată de Budapesta. Ar fi cazul să punem piciorul în prag azi, când încă mai putem opri acest deznodământ fatal pentru România. Mâine va fi prea târziu.
