Menţionez că m-am limitat la unele monumente din Capitala României, având conştiinţa existenţei unor opere sculpturale similare în numeroase locuri de pe teritoriul ţării noastre. Încep articolul de faţă cu evocarea unor statui semnificative pentru istoria românilor:
*Ştefan cel Mare, Domnitorul Moldovei (1457-1504). Toţi românii şi îndeosebi bucureştenii aşteptau ziua când va fi inaugurată o statuie a voievodului emblematic. Momentul a venit la 26 noiembrie 2018 prin inaugurarea monumentului realizat de artistul plastic George Tănase, care este amplasat lângă Piaţa Obor, pe aleea din faţa Primăriei Sectorului 2. Statuia din bronz, în greutate de circa 8 tone, are o înălţime de 3,10 metri şi este aşezată pe un soclu de 2,15 metri din granit negru provenit de la Măgura Ilvei/Bistriţa.
*Mihai Viteazul, Domnitorul Ţării Româneşti (septembrie 1593-septembrie 1600), Domnitorul Moldovei (mai-septembrie 1600), Principele Transilvaniei (20 noiembrie 1599-5 octombrie 1600). Maiestuoasa statuie ecvestră, situată în Piaţa Universităţii, opera sculptorului francez Albert-Ernest Carrier-Belleuse, maestru al lui Auguste Rodin, a fost dezvelită la 8 noiembrie 1874, Ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril pe locul unde se aflase Altarul Mănăstirii “Sfântul Sava” ctitorite în veacul al XVI-lea. Pe cornişele soclului de marmură albă sunt amplasate steme de bronz înfăţişând simbolurile Ţării Româneşti, Moldovei şi Transilvaniei.
*Constantin Brâncoveanu, Domnitorul Ţării Româneşti (1688-1714). În faţa Bisericii Sfântul Gheorghe-Nou poate fi admirat monumentul de bronz creat în anul 1939 de sculptorul Oscar Han şi aşezat lângă ctitoria voievodală unde se odihneşte întru vecie Sfântul Domnitor-Martir. Acesta este înfăţişat într-un costum de epocă, alcătuit dintr-o tunică lungă peste care se află o mantie de blană, o căciulă tradiţională/işlic împodobită cu un panaş; inscripţia este compusă din două cuvinte: “Constantin Brâncoveanu”.
*Mi-am permis evocarea, în acelaşi context, a unui monument al Domniţei Bălaşa, fiica Domnitorului Constantin Brâncoveanu – operă sculpturală a lui Karl Storck şi a fiului cel mare al acestuia, Carol Storck; într-o splendidă rochie din marmură de Carrara, Domniţa ţine în mână hrisovul de danie. Statuia se află în curtea Bisericii care îi poartă numele, aflată pe Strada Sfinţii Apostoli nr. 60, unde a fost reamplasată în 1992 după demolarea Aşezămintelor brâncoveneşti (o şcoală, un azil de bătrâne şi un spital) în 1980.
*Alexandru Ioan Cuza, Domnitorul Principatelor Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti (1859-1866). Din anul 2004 pe Aleea Mitropoliei, în faţa Clopotniţei, există o statuie din bronz, realizată de sculptorul Paul Vasilescu. La intrarea în Parcul cu numele Domnitorului/fostul Parc I.O.R. din sectorul 3, Alexandru Ioan Cuza are o altă statuie din bronz, operă a sculptorului Ioan Bolborea.
*Carol I, Domnitorul şi, ulterior, Regele României (1866-1914). Aflată în Piaţa Revoluţiei, între Palatul Regal/Muzeul Naţional de Artă şi Fundaţia Universitară “Carol I”, statuia sa ecvestră a fost inaugurată la 6 decembrie 2010 în prezenţa Principesei Margareta; are o greutate de 13 tone şi o înălţime de 13 metri, fiind creaţia sculptorului Florin Codre. Anterior, în acea locaţie existase o maiestuoasă statuie ecvestră, operă a sculptorului sârb Ivan Meštrović, ce fusese dezvelită la 10 mai 1939, cu prilejul împlinirii unui secol de la naşterea Regelui Carol I al României. Acel monument emblematic al istoriei noastre a fost înlăturat imediat după abdicarea Regelui Mihai I şi proclamarea Republicii Populare.
În drumurile mele prin Bucureşti, am văzut şi unele busturi ale suveranilor români:
*Bustul lui Vlad Ţepeş, Domnitorul Ţării Româneşti (1448; 1455-1462; 1476), a fost ridicat în anul 2003 în zona Palatului Voievodal de la Curtea Veche din centrul Capitalei. La acel portret în bronz al Întemeietorului Bucureştilor mă aşteptam să găsesc anumite explicaţii privind rolul său excepţional în apărarea libertăţii ţării. Mai mult decât atât, credeam că este pe deplin justificată crearea nu doar a unui bust, ci a unei statui dedicate celui care a fost un mare erou al neamului, comparativ cu prefigurarea sa – dincolo de hotarele adevărului istoric – în ficţiunea unui sângeros vampir pe nume Dracula, atât de comercializat în literatura şi cinematografia din străinătate.
*În curtea interioară a Colegiului Naţional de pe Strada Matei Basarab nr. 32, sector 3 se găseşte, pe un soclu din piatră de Dobrogea, bustul din bronz al lui Matei Basarab, Domnitorul Ţării Româneşti între anii 1632 şi 1654, operă realizată în 1943 de artista Maria Grigorescu-Vasilovici.
*În faţa altui Colegiu Naţional bucureştean, situat pe Bulevardul Pache Protopopescu nr. 62, sector 2 se află bustul Voievodului Mihai Viteazul unde se reunesc elevii şi dascălii lor la fiecare început de an şcolar, cinstind aşa cum se cuvine pe cel al cărui nume vestit în toată Europa este gravat cu literele respectului pe frontispiciul şcolii.
*Cu ocazia sărbătoririi a trei secole de la naşterea sa, în anul 1973 a fost dezvelit, la intersecţia Bulevardelor Dimitrie Cantemir şi Mărăşeşti din Bucureşti, un bust din bronz al lui Dimitrie Cantemir, Domnitorul Moldovei (martie-aprilie 1693; 1710-1711), realizat de maestrul Ion Irimescu, în care Voievodul-cărturar apare ţinând, în mâna dreaptă, cartea sa “Descriptio Moldaviae”. Pe soclu se află inscripţia: “Dimitrie Cantemir. 1673-1723.”.
*Referitor la Barbu Ştirbei, Domnitorul Ţării Româneşti (iunie 1849-octombrie 1853; octombrie 1854-iunie 1856), i-am văzut bustul în curtea Muzeului de Artă al României. M-a surprins placa comemorativă având mai sus înscrise datele artistului: “Oscar Spaethe. 1875-1944”, iar mai jos şi cu caractere mult mai mici trei cuvinte: “Domnitorul Barbu Ştirbei”, fără indicarea perioadelor domniei acestuia. Să fie oare mai important autorul decât Domnitorul?
*Câteva busturi sunt dedicate Domnitorului Alexandru I. Cuza în următoarele locaţii din Capitală: Liceul din Aleea Barajului Dunării, sector 5; Parcul Lumea Copiilor, sector 4; Academia de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza” din Aleea Privighetorilor, sector 1.
*M-aş fi aşteptat ca bustul Regelui Ferdinand I al României (10 octombrie 1914-20 iulie 1927) să îl pot regăsi într-un spaţiu public central al Bucureştilor, nu doar într-o cameră discretă a Muzeului Naţional Cotroceni; desigur, bine că este măcar acolo.
*Vizitând Muzeul Militar Naţional “Ferdinand I”, credeam că voi vedea bustul Întregitorului României în faţa acelui reprezentativ edificiu, mai ales că Regele Ferdinand I înfiinţase muzeul respectiv la 18 decembrie 1923; dar speranţa mea nu s-a împlinit.
*Introduc acum o legitimă întrebare: când vom vedea măcar un bust, dacă nu chiar o statuie a Reginei Maria a României (1914-1927), personalitate complexă şi puternică a istoriei interbelice? Aştept cu deplin temei iniţiative din partea unor artişti şi edili actuali.
*La 25 octombrie 2012, cu prilejul aniversării zilei de naştere a Regelui României, Mihai I (20 iulie 1927-8 iunie 1930; 6 septembrie 1940-30 decembrie 1947) a fost inaugurat, în Piaţeta Regelui din apropierea Palatului Kiseleff din Bucureşti – unde viitorul Rege copilărise alături de mama sa, Regina Elena – un bust din bronz, creat de Valentin Tănase.
Considerând că suveranilor noştri le era definitorie calitatea omenească şi, mai ales, românească de a zâmbi, am introdus câteva cugetări: “Domnitorii <ascuţiţi la minte> s-au impus cu ţeapa sau cu paloşul.”; “Am avut mulţi Domnitori, deşi Domnia este un cuvânt de Genul Feminin.”; “Chiar dacă s-ar fi întâlnit vreodată, nu-mi imaginez un conflict între Domnitorii Mircea Ciobanul şi Vasile Lupu.”; “Ultimul Rege al românilor, Mihai I a plecat prea devreme şi s-a întors prea târziu.”.
Fiecare operă identitară, statuie sau bust, evocată în articolul meu are nevoie de sărutarea privirii celor care se bucură astăzi de independenţa şi libertatea României datorită unor Voievozi, Domnitori şi Regi – adevăraţi şi devotaţi iubitori de Neam şi de Ţară.
