Impresii de călătorie după 30 de zile printre oameni, ape și cuvinte
Corneliu-Victor Drăghici – membru UZPR
Foto: Georgiana Drăghici
Canada nu este doar o țară, ci și o experiență care se trăiește în straturi: de lumină, de limbaj, de istorie și peisaj. Timp de 30 de zile, am avut privilegiul de a redescoperi această țară vastă și generoasă, începând cu metropolele ei vibrante și terminând cu insulele tăcute, scăldate de apele Fluviului Sfântul Laurențiu. Ceea ce urmează este o încercare de a împărtăși din farmecul și complexitatea unei călătorii de neuitat.
Montréal – orașul bilingvismului și al inimii românești
Ajuns pentru a doua oară în Canada, împreună cu soția Georgiana și nepoțica Sofia-Nicola, am poposit, ca și în vara anului 2023, când ajungeam întâia oară, la Montréal. Metropola care respiră prin două limbi și bate în ritmul a nenumărate culturi. Vechiul port, clădirile cu arhitectură europeană, cafenelele boeme din Plateau-Mont-Royal și domul Catedralei Notre-Dame sunt doar câteva dintre reperele turistice care m-au impresionat. Însă, dincolo de acestea, Montréal are și o inimă românească vie.
Unul dintre cele mai emoționante momente a fost vizita la Statuia lui Mihai Eminescu, aflată în Piața României. Un spațiu discret, dar profund semnificativ. Ridicată prin strădania comunității românești, statuia nu e doar o simplă amintire, ci și o punte spirituală peste Atlantic.
Tot aici am cunoscut și proiectul POEM-I, o inițiativă culturalălegată de Eminescu, desfășurată în colaborare cu Școala Românească Junimea din Montréal (director Otilia Tunaru) și coordonată de profesorul de matematică din București Constantin Hărăbor, care aduce poezia românească în dialog cu spațiul canadian.
La întâlnirea cu Ansamblul Folcloric „Datina”, condus de Mihai Nechifor Dăscălescu și compus din tineri români din zona Montréal, unii născuți chiar pe tărâm canadian, am simțit într-un mod aproape fizic că România nu a rămas departe: dansurile populare, portul tradițional și ritmurile ne-au unit spontan într-o horă imaginară care a legat generații și continente.
Toronto – metropolă și miraj
Toronto este exact ce promite: un oraș cosmopolit, vertical și efervescent. CN Tower – uriașa suliță de oțel care străpunge cerul – oferă o panoramă care îți taie răsuflarea. Peisajul urban se întinde la orizont ca o hartă vie, unde multiculturalismul nu e doar o idee, ci și un mod de viață.
După ce am parcat mașina, căutând turnul care refuza să se lase zărit, ascunzându-se după zgârie-nori, am apelat la un muncitor în salopetă de pe un șantier de construcții să ne ofere câteva indicații necesare localizării obiectivului. Ni le-a oferit cu amabilitate și ne-a întrebat din ce țară venim. Când am rostit România, a exclamat cu admirație: „A, George Enescu, Virginia Zeani, Gheorghe Zamfir! România e o țară minunată, renumită pentru muzicienii ei”. Am fost cu toții profund impresionați.
La Art Gallery of Ontario am descoperit colecții de artă canadiană care ne-au surprins prin rafinament și diversitate, în timp ce cartierul Distillery, cu străzile sale pietruite și clădirile restaurate, ne-a oferit momente de tihnă urbană.
Hamilton – cuvântul care unește
Pentru mine, Hamilton va rămâne sinonim cu Câmpul Românesc – un campus administrat de Asociația Culturală Română, al cărei președinte este inginerul Dumitru Răchitan. Locul unde cultura română a înflorit într-un colț de pădure canadiană. Aici, sub coordonarea preotului Dumitru Ichim, s-a desfășurat Săptămâna Internațională de Cultură, un eveniment care adună an de an scriitori, artiști și oameni de spirit din diaspora și din România.
Într-un cadru natural de basm, cu păduri umbroase, coline domoale și o apă curgătoare cristalină ce desparte domeniul în două, am avut onoarea de a fi invitat să susțin o conferință cu tema„Individul în luptă cu ideologia – ficțiune și adevăr în literatura română contemporană” și de a participa la decernarea Premiilor Asociației Scriitorilor Români din America de Nord pe anul 2024, unde cartea părintelui-poet Dumitru Ichim, „Micul Botezător – finul lui Dumnezeu” (Editura Cronologia din Sibiu) a fost desemnată Cartea anului, iar romanului meu, „IACOV” (Editura Tracus Arte) i-a fost decernat premiul Romanul anului. Emoția, recunoștința, comuniunea, toate s-au topit în acel moment, care a depășit granițele literaturii pentru a deveni o sărbătoare a sufletului românesc.
Cascada Niagara – forța naturii
La granița dintre Ontario și statul american New York, Cascada Niagara nu este doar un obiectiv turistic important, vizitat anual de milioane de turiști din întreaga lume, ci și o lecție de umilință în fața naturii. Vuietul apei, curgerea ei masivă și permanentă te fac să te simți mic și viu deopotrivă.
O plimbare cu vaporul Hornblower până aproape de căderea apei e o experiență care te udă la propriu și la figurat, în simțuri, în gânduri, în trăiri.
Ottawa – capitala sobrietății elegante
În capitala Canadei, fiecare clădire pare să spună o poveste. De la Parliament Hill la ByWard Market, Ottawa îmbină rigoarea instituțională cu relaxarea specifică unui oraș verde. Canalul Rideau, cu aleile sale liniștite, este un loc perfect pentru reflecție sau o plimbare romantică.
Salaberry-de-Valleyfield – liniștea prieteniei
Orașul în care am locuit o mare parte din șederea mea canadiană, Salaberry-de-Valleyfield, este o așezare tihnită, aflată pe malul fluviului Sfântul Laurențiu. Aici m-a găzduit cu generozitate prietenul meu Alex Cetățeanu, un om de spirit, suflet de poet și gardian al culturii române în Canada. Zilele petrecute în zonă au avut un ritm domol, curgător, asemenea apei. Am străbătut orașul în lung și-n lat, vizitând parcurile bine îngrijite, podurile levante și insulițele sălbatice.
O mie de Insule și fluviul Sfântul Laurențiu – geografia visului
Excursia spre Thousand Islands a fost ca o evadare într-un tărâm feeric. Între Canada și Statele Unite, aceste insule – de la stânci cu un singur copac până la domenii private cu castele în miniatură – par fragmente rupte dintr-un basm nordic.
Am admirat fluviul Sfântul Laurențiu din diferite unghiuri și orașe – apusurile privite de pe pontonul lui Alex sunt superbe –, dar cea mai aparte experiență a fost pe Insula St. Bernard, o oază de liniște cu păsări migratoare și ratoni, unde natura pare să fi oprit timpul pentru câteva ceasuri.
Kingston și Kitchener – repere liniștite și vii
La confluența dintre lacul Ontario și fluviul Sfântul Laurențiu, orașul Kingston are o arhitectură sobră, dar impunătoare, marcată de trecutul său militar și universitar. Kingston a fost între anii 1841 și 1844 prima capitală a Provinciei Unite a Canadei. Plimbarea pe malul apei mi-a oferit o stare de pace rar întâlnită.
La Kitchener, oraș cu puternică amprentă germană, am simțit același respect pentru diversitate și tradiție. Cultura central-europeană se împletește armonios cu spiritul canadian modern.
Orașul Quebec – farmecul Europei în America de Nord
Orașul vechi din Quebec pare desprins dintr-o gravură de secol XVIII. Străzile pietruite, cetatea, cafenelele boeme și priveliștea de pe terasa Dufferin creează un tablou în care te poți pierde cu ușurință. Este locul unde trecutul se simte aproape, dar fără melancolie.
Canada – o țară cât o promisiune
Desigur, nu toate au fost perfecte. Vigilența, câteodată exagerată, și suspiciunile nefondate ale unor polițiști de frontieră, traficul aglomerat din Toronto și Montréal, dificultățile cu infrastructura de transport în anumite zone, distanțele uriașe care îngreunează călătoriile pot descuraja, uneori, turistul obișnuit. Însă toate acestea pălesc în fața ospitalității, diversității culturale și frumuseților naturale ale acestei țări.
Canada nu e doar o destinație, ci este și un spațiu al regăsirii, al dialogului, al diversității în armonie. E un loc unde poți trăi toate cele patru anotimpuri în câteva săptămâni, unde poezia se poate auzi și în limba română, iar un roman scris peste ocean poate fi recunoscut drept ecou al adevărului.
Pentru cei care caută mai mult decât vacanțe, pentru cei care vor întâlniri, sensuri și revelații, Canada merită fiecare clipă.
