Cele mai mari şi mai internaţionalizate universităţi ale ţării protestează împotriva proiectului MEN – ARACIS de clasificare a universităţilor şi de ierarhizare a programelor de studii de licenţă.
Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (UBB) şi Universitatea din Bucureşti (UB) au luat act de o nouă încercare a guvernanţilor şi consultanţilor lor de a promova o metodologie de clasificare a universităţilor şi de ierarhizare a programelor de studii care, deşi pe alocuri mimează bunele practici, în esenţă este „complet ruptă de bunele practici europene/internaţionale, reflectând aspecte politice izolaţioniste, cu impact negativ asupra competitivităţii mediului academic românesc şi asupra formării studenţilor.”
Acest demers este o reluare, într-o formă aparent nouă, a perspectivei revolute faţă de care aceste universităţi au mai luat poziţie anul trecut (în 2018).
În cazul ierarhizării programelor de studii, într-o propunere incredibilă, indicatorii de performanţă academică/ştiinţifică lipsesc cu desăvârşire, ierarhizarea bazându-se pe indicatori care ţin mai ales de acreditarea/calitatea minimală a unui program.
Acest lucru este de neconceput, orice ierarhizare internaţională a specialităţilor având dominant criterii academice/ştiinţifice.
Apare astfel riscul de a genera în România ierarhizări ale programelor academice influenţate politic şi/sau de mentalităţi izolaţioniste, acum când studenţii români au nevoie de programe academice care să-i pregătească pentru a face faţă competitivităţii în aria europeană/internaţională.
În cazul clasificării universităţilor, indicatorii academici/ştiinţifici, deşi prezenţi, sunt adesea redefiniţi într-o variantă în care avem în final forme fără fond.
Spre exemplu, citările sunt incluse în listă, dar nu vor fi folosite, lucru absurd, citările fiind indicatorul principal în orice clasificare internaţională, indicator identificabil deja pentru orice universitate în bazele de date internaţionale.
În plus, în modalitatea de analiză a citărilor, ştiinţele socio-umane, inclusiv artele şi sportul/educaţia fizică, sunt dezavantajate, neexistând, aşa cum se întâmplă în clasamentele internaţionale, factori de corecţie. În general, clasamentele internaţionale se bazează pe scoruri absolute sau o combinaţie a unor scoruri absolute şi a unora relative (valori absolute raportate la mărimea instituţiei). În acest demers se accentuează valorile relative, ceea ce prin analogie ar fi egal cu a spune că în economia internaţională nu contează atât de mult SUA, China, Japonia sau Germania.
Cele două universități solicită noului guvern şi noului ministru retragerea imediată a acestui proiect din consultarea publică şi din circuitul de legiferare şi numirea unei echipe internaţionale formate din specialişti români şi internaţionali, care, în consultare cu universităţile şi cu consiliile de specialitate ale MEN – îndeosebi (dar nu numai) CNSPIS şi CNCS, în condiţiile în care cercetarea nu va mai fi despărţită artificial de învăţământul superior – să propună o metodologie care, pe de o parte, să evite dublarea categoriilor de indicatori de monitorizare şi a obligaţiilor de raportare ale universităţilor şi, pe de altă parte, să fie congruentă cu bunele practici europene/internaţionale.
