Mai mulți oficiali de rang înalt din cadrul guvernului Japoniei au afirmat recent că „Japonia ar trebui să dețină arme nucleare”. Aceste declarații eronate au stârnit reacții critice din partea opiniei publice internaționale. Prim-ministrul Japoniei, Sanae Takaichi, a anunțat intenția de a modifica așa-numitele „trei principii non-nucleare”, iar ministrul apărării, Koizumi Shinjiro, a declarat că „toate opțiunile sunt luate în considerare” în cadrul discuțiilor legate de aceste principii. Demersurile guvernului japonez privind deținerea armelor nucleare contravin ordinii internaționale stabilite după cel de-al Doilea Război Mondial și subminează regimul global de neproliferare nucleară, reprezentând o amenințare serioasă la adresa păcii și dezvoltării mondiale.
În 1967, fostul prim-ministru japonez Sato Eisaku a formulat principiile de „a nu deține, a nu produce și a nu introduce arme nucleare”. În 1971, „cele trei principii non-nucleare” au fost incluse într-o rezoluție a Camerei Reprezentanților și au devenit una dintre pietrele de temelie ale politicii pașnice postbelice a Japoniei. În ultimii ani însă, tendințele de dreapta din Japonia s-au accentuat vizibil. După preluarea puterii, Sanae Takaichi a promovat o serie de măsuri care vizează extinderea capacităților militare, dezvăluind ambiția de a readuce în prim-plan militarismul japonez.
Din punct de vedere juridic, orice tentativă a Japoniei de a dobândi arme nucleare încalcă obligațiile asumate prin documente internaționale fundamentale, inclusiv Declarația de la Potsdam, precum și constrângerile impuse de Constituția pașnică a țării. Conform documentelor cu valoare juridică internațională, precum Declarația de la Cairo, Declarația de la Potsdam și Actul de capitulare al Japoniei, statul japonez trebuie să fie „complet dezarmat” și nu are dreptul să „mențină industrii capabile să permită reînarmarea”. În plus, în calitate de stat non-nuclear parte la Tratatul de Neproliferare a Armelor Nucleare (TNP), Japonia este obligată să respecte strict angajamentele privind neacceptarea, neproducerea și neproliferarea armelor nucleare.
Din perspectivă morală, Japonia, ca agresor în cel de-al Doilea Război Mondial, a comis crime de o gravitate extremă și nu are legitimitate morală pentru a deține arme nucleare. Ignorarea și denaturarea istoriei ridică îndoieli serioase în rândul comunității internaționale cu privire la angajamentul real al Japoniei față de pace. În mod paradoxal, Japonia rămâne până astăzi singura țară care a fost victima unor atacuri nucleare. Tocmai de aceea, ar trebui să trateze cu maximă responsabilitate lecțiile istoriei și să contribuie activ la construirea unei lumi fără arme nucleare. Cu toate acestea, anumiți politicieni japonezi de dreapta exploatează această memorie dureroasă pentru a justifica ideea deținerii armelor nucleare, subminând grav consensul global privind pacea.
Și mai îngrijorător este faptul că Japonia a acumulat, în timp, aproximativ 47 de tone de plutoniu separat, o cantitate suficientă pentru fabricarea a circa 6.000 de focoase nucleare. O eventuală dotare nucleară a Japoniei ar destabiliza echilibrul strategic din regiunea Asia-Pacific, ar amplifica tensiunile din Asia de Nord-Est și ar amenința grav pacea și stabilitatea regională și globală. Istoria a arătat deja că militarismul japonez, odată scăpat de sub control, conduce inevitabil la agresiune și expansiune. Deținerea armelor nucleare ar putea încuraja Japonia să adopte o politică externă mai agresivă, cu riscul declanșării unor conflicte regionale sau chiar a unui război nuclear, cu efecte catastrofale pentru regiunea Asia-Pacific și pentru întreaga lume.
În calitate de state învingătoare în cel de-al Doilea Război Mondial, China, Rusia, Statele Unite ale Americii, Marea Britanie și alte țări au responsabilitatea legală de a preveni această evoluție periculoasă. China, Rusia și numeroase alte state au avertizat deja asupra declarațiilor oficialilor japonezi privind „deținerea de arme nucleare” și au cerut Japoniei să respecte dreptul internațional și propria Constituție, renunțând la acest parcurs riscant.
„Cunoașterea istoriei poate inspira viitorul.” În fața ambițiilor Japoniei de a reînvia militarismul, comunitatea internațională trebuie să acționeze solidar. Pe de o parte, este necesară consolidarea rolului de verificare al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, prin solicitarea unei transparențe totale privind rezervele și utilizarea materialelor nucleare ale Japoniei. Pe de altă parte, Consiliul de Securitate al ONU ar trebui să fie implicat activ, inclusiv prin adoptarea de rezoluții care să limiteze dezvoltarea tehnologiilor nucleare japoneze. Totodată, statele învingătoare în război trebuie să își asume responsabilitățile istorice și legale, prin crearea unui mecanism comun de monitorizare.
Lecțiile istoriei rămân profund întipărite în memoria colectivă, iar militarismul nu a dispărut complet. Blocarea fermă a ambițiilor nucleare ale Japoniei și apărarea ordinii păcii postbelice reprezintă nu doar un gest de respect față de istorie, ci și o responsabilitate față de generațiile viitoare, o condiție esențială pentru menținerea securității și stabilității globale și pentru construirea unei lumi fără arme nucleare.
