Conform CNAS, Programul Naţional de Boli Cardiovasculare (care este gestionat de CNAS, nu de Ministerul Sănătăţii) „nu are o reducere de fonduri în anul 2019, faţă de anul 2018. Din contră, în anul 2019 acest program beneficiază de un buget de 172 milioane lei, cu circa 8% mai mare faţă de cel de anul trecut – 159 milioane lei. Pe baza acestui buget majorat, se estimează că în acest an vor fi trataţi prin programul naţional aproximativ 36.000 de bolnavi, faţă de 33.690 în anul 2018.”
Costul mediu este un indicator statistic care rezultă din activitatea raportată în anul precedent de unităţile sanitare prin care se derulează programul naţional, şi poate varia în funcţie de complexitatea cazului tratat, de schemele terapeutice, materialele sanitare şi dispozitivele utilizate etc.
Astfel, în centrele universitare, unde sunt tratate cazurile cele mai complexe, costurile pot fi mai mari faţă de unităţile sanitare din alte judeţe. Din considerentele menţionate anterior rezultă că indicatorul „cost mediu” nu este un cost fix ci o medie a costurilor aferente tratării fiecărui bolnav inclus în program.
CNAS adaugă că „În aceste condiţii, faptul că pentru unele proceduri din programul naţional unităţile sanitare au reuşit să scadă costul mediu înseamnă că din aceleaşi fonduri pot fi trataţi mai mulţi, nu mai puţini pacienţi.”
În ceea ce priveşte partea de servicii medicale (internare în spital, intervenţie chirurgicală etc), aceasta se finanţează prin contractul de servicii medicale spitaliceşti încheiat de unitatea sanitară respectivă cu casa de asigurări de sănătate, la fel ca în cazul oricărei alte internări în spital, neexistând un motiv pentru care decontarea acestor internări ar trebui să beneficieze de un regim financiar special.