A înțelege acum ce se se întâmplă azi pe piața energiei, contabilizând toate declarațiile oficialilor, sincer, te simți ca și cum ai juca în “Ziua Cârtiţei”. În plină criză a facturilor, un ministru ne-a asigurat că la primăvară prețul energiei electrice și al gazelor naturale vor scădea. Probabil are informații importante din Pennsylvania, direct de la “oracolul-cârtiță”, cunoscut ca Phil, care pe 2 februarie o să anunțe sosirea doritului anotimp, implicit a reducerii facturii la energie. Ce te faci dacă “oracolul” își vede propria umbră și fuge în cușcă anunțând că iarna va mai dura 6 săptămâni? O problemă care nu este luată în calcul la București. Astfel, Guvernul, prin măsuri temporare și discutabile de plafonare și compensare, ne transformă pe toți în actori relevanți într-o reeditare a celebrului film. Adică o luăm de la capăt în fiecare dimineață. Până când? Aici nu putem să cerem cârtiţei să facă ordine în iarna pieței energiei din România.
Cred că este momentul ca reprezentanții Guvernului, precum și actorii principali din piața energiei să recunoască, cinstit, faptul că am intrat într-o criză fără precedent, fără să continue să dea vina pe contextul geopolitic sau pe măsurile luate la nivel mondial pentru decarbonizare, o țintă nobilă pentru orice cetățean sau guvern al planetei. A spune că ce se întâmplă în România se întâmplă în întreaga Uniune Europeană reprezintă doar o scuză de fațadă și – să spunem deschis – de incapacitate cronică de a gestiona o situație. Poate să dai vina pe întreg sistemul energetic pornind de la legiuitori, producători și distribuitori, dar nu se poate explica logic ceea ce se întâmplă cu măsurile de contracarare. Patronatele și sindicatele reprezentative la nivel național în baza Constituției și a Legii sunt ignorate. Deocamdată, să sperăm. Să fiu scurt. SE ÎNTÂMPLĂ PENTRU CĂ S-A PERMIS SĂ SE ÎNTÂMPLE. Efectele deja apar. Sunt primele semne ale unei boli sistemice care nu are legătură cu logica economică. Nu poți să nu-i dai dreptate Profesorului universitar doctor Mircea Coşea, care a spus răspicat: “România, unicul caz european de canibalism economic”. Argumentele le regăsiți pe https://curierulnational.ro/românia-unicul-caz-european-de-canibalism-economic/
Ce a făcut Guvernul în această perioadă? Nimic sau aproape nimic. S-a stabilit o formă de plafonare și compensare care, culmea, a dus la explozia facturilor care, în acest ritm, conduc populația în incapacitate de plată, iar economia în faliment. Furnizorii de energie sunt hoți, cum s-a sugerat? Eu cred că adevărul este la mijloc. Am să explic. Să admitem că sunt hoți, iar pedepsirea lor duce la remedierea situației. Atât ANRE, cât și ANPC au fost trimiși să facă dreptate. Serios? Iată. Cităm: “Comandamentul pentru Energie – structură special creată de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), aflată sub directa coordonare a președintelui instituției, Mihai Culeafă, și a directorului general Paul Anghel – verifică modul în care unele companii furnizoare de energie electrică și gaze naturale au respectat legislația în vigoare și drepturile consumatorilor persoane fizice, dar și felul în care acestea au reacționat, ca urmare a controalelor ANPC întreprinse.
Astfel, până în acest moment, comisarii ANPC au finalizat 94 de acțiuni de control, în întreaga țară, alte 100 aflându-se în curs de derulare. Până acum, au fost aplicate sancțiuni contravenționale în valoare de 645.000 lei, la care s-au adăugat 4 propuneri de încetare a practicilor comerciale incorecte în raport cu consumatorii și măsura recalculării tuturor facturilor care nu respectă prevederile legii. “ . Hai să mai adăugăm aici și controalele ANRE. Alte câteva sute de mii de lei. Adevărat, ANPC a mai obligat la stornarea a câteva sute de mii de facturi. Și? Mai degrabă “râd oamenii ăia de noi”. Valoarea amenzilor, de până în prezent, reprezintă mai puțin decât încasările pe o lună, să fim rezonabili, ale cluburilor de noapte din București și de pe litoral, din perioada carantinei de noapte, unde amenzile au fost “colosale”, de câte 10.000 de lei la fiecare descindere, cât consumația medie de la o noapte de chef. Nu prea este de râs.
Dacă o să continuăm în acest ritm, reprezentanții Guvernului ar trebui să anunțe cinstit că nu vor fi facturi mai mici. Tot la fel, să găsească, prin dialog real, soluții pentru evitarea colapsului din economie. Dacă nici închiderea Alro, Azomureș, a firmelor mici, scufundarea industriei alimentare, a agriculturii, trimiterea cetățeanului în incapacitate de plată nu conving, atunci totul este terminat. Să nu se gândească la efectele în plan electoral, deoarece acestea nu interesează pe nimeni. În loc de soluții, să fim cinstiți, combaterea crizei energetice, fără precedent, pe care o traversează România se face doar prin poluare fonică, prin toate declarațiile de presă, poluare fonică cu efect de seră, sufocând întregul sistem economic.
Se cunosc adevăratele cauze ale crizei, dincolo de contextul geopolitic și de lupta împotriva schimbărilor climatice? Se cunosc, mai degrabă recunosc, mecanismele “strâmbe” care funcționează în sistemul energetic românesc? Aici este adevărata problemă dacă dorim să rezolvăm măcar problema actualelor facturi? Se poate un răspuns oficial?
Sincer, am fost surprins cum o cerere legitimă, eu i-aș spune ofertă mai mult decât onorabilă, a confederațiilor patronale și sindindicale reprezentative la nivel național în baza Constituției și a Legii nr.62 (țin foarte mult la această precizare) a fost tratată de executiv cu o ușoară detașare. Iată ce au solicitat primului ministru Nicolae-Ionel Ciucă președinții confederațiilor UGIR, CNIPMMR, Patronatul Național Român, CONPIROM, CNS “Cartel Alfa”, CNSLR-Frăția, CSDR, CSN Meridian și Blocul Național Sindical: ”Confederaţiile patronale şi confederaţiile sindicale reprezentative semnatare îşi exprimă îngrijorarea şi sunt alarmate de criza energetică cu care România se confruntă. Suntem conştienţi de criza internaţională, dar creşterile realizate în România depăşesc cu mult creşterile la nivel global, punând în situaţii limită atât cetăţenii ţării, cât şi întregul sistem economic, care nu mai poate, în condiţiile actuale, să facă faţă unei competitivităţi corecte. Deoarece situaţia este datorată unui cumul de factori, printre care enumerăm:
– Liberalizarea pieţelor energetice (gaz şi energie electrică) în România simultan cu problemele generate de criza pandemică, care la rândul ei a generat o criză energetică internaţională;
– Lipsa tuturor actelor normative de reglementare a liberalizării, atât pentru cetăţeni, cât şi pentru mediul economic;
– Lipsa mecanismelor de control aplicate preventiv;
Vă solicităm ca în procedură de urgenţă, în conformitate cu prevederile Legii concurenţei (Legea 21/1996, art. 4) să se limiteze preţurile aplicate la energie şi gaz la valoarea celor din decembrie 2020, pentru cel puţin 1 an (legea prevede posibilitatea de prelungire până la 3 ani).
În acest fel se poate câştiga timpul necesar ca, împreună cu partenerii sociali, să se poată corecta şi realiza cadrul legislativ, cuprinzând şi reglementările care să evite o criză economică şi socială, inclusiv conflicte sociale deschise. Solicităm de asemenea crearea unui Task Force naţional care în termen de maximum o lună să vină cu soluţii pe termen mediu şi lung pentru asigurarea securităţii energetice a României, iar aceste soluţii să se materializeze într-un pact asumat de toate forţele politice şi de partenerii sociali!“ – se arată în textul scrisorii deschise.
Poate nu sunt la curent cu discuțiile personale, dar această întâlnire și formarea grupului de lucru întârzie. Nu am auzit de plafonarea prețurilor la nivelul decembrie 2020 pentru a avea timp să fie reglementată piața energiei din România și aducerea ei la nivelul, măcar, de suportabilitate. Oare reprezentanții patronatelor și sindicatelor reprezentative la nivel național nu aveau ce să-i comunice primului ministru? Poate nu se ridică la standardele unei Coaliții sau Alianțe, de altfel menționate la loc de cinste în cadrul PNRR – nu este subiectul nostru acum -, dar reprezentanții guvernamentali direct implicați în acest deosebit de spinos subiect puteau să afle lucruri esențiale. Măcar să-și amintească. Acesta este și motivul pentru care, la iniţiativa UGIR, în paginile Curierului Național o să regăsiți, în serial, analizele actorilor sociali, prefer să fie recunoscuți cu adevărat ca parteneri, referitoare la piața energiei din România.
Deoarece spațiul editorial nu ne permite, azi o să ne limităm tot la o scrisoare deschisă adresată primului ministru Nicolae Ionel Ciucă de către președinții Federației Naționale a Sindicatelor din Electricitate-Univers și Federației Mine-Energie. Nu am ales întâmplător acest prim exemplu, deoarece nu conține un punct de vedere eminamente sindical, ci se înscrie perfect în cerința patronatelor și sindicatelor reprezentative la nivel național. Prezint un fragment, iar cei interesați pot trage concluzii și, în special, pot oferi soluții: “România este unul dintre cei mai mici poluatori europeni. În 2017 a redus cu 50% emisiile de GES (gaze cu efect de seră), depăşind cu mult ținta de 20% până în 2020 lansată de UE (această reducere a fost accidentală și s-a datorat celebrului plan guvernamental de redresare economică prin lichidarea capacităților de producție – nicio legătură cu reducerea emisiilor de carbon n.n). Contribuția României la poluarea cu CO2 este de cca 2%, cu cca 100 milioane tone/an. Mai bine decât noi stau doar Finlanda și Estonia. Poluăm de 10 ori mai puțin ca Germania, de 7,4 ori mai puțin decât Franța și de 4,5 ori mai puțin decât Polonia (…) Cum este posibil ca Ungaria, fără niciun fel de resurse, să aibă cel mai mic preț al energiei din UE? (…)
Cum se explică faptul că o companie a statului, precum Complexul Energetic Oltenia (CEO), care cu prețuri la jumătate față de cele de astăzi ar fi superprofitabilă, chiar incluzând prețurile certificatelor de CO2, să nu poată produce mai mult de 1000 de MW, deși are o putere de 2400 MW? Cum este posibil ca această companie să fie obligată să încheie contracte de 200-400 lei/MWh cu multinaționalele care revând aceeași energie de 2-3 ori mai scump? (Dacă este adevărat ce se susține aici, nu cred că este o problemă care să fie investigată doar de ANRE sau ANPC, n.n.).
Aparent, în toată Europa decarbonizarea este o țintă mai mult sau mai puțin îndepărtată. Fiecare țară și-a negociat termenele având în vedere interesul național.
La Datteln, în Germania, în urmă cu un an, s-a pus în funcțiune, pe cărbune, un întreg «CEO» de 110,0 MW (termen de operare 2038 n.n.). Este operat de o companie care aduce energie în mai multe țări: Luxemburg, Olanda, Slovacia și… România. Acționarul majoritar este o firmă a statului finlandez, portdrapel al luptei împotriva cărbunelui. În aceeași perioadă, România a închis 900 MW la CEO și 400 MW la Mintia. România a ajuns să importe la vârf de sarcină 2000 MW din toate țările vecine.
Politicile promovate în timp au fost doar în interesul multinaționalelor din domeniu și împotriva companiilor la care statul este acționar. Zeci de persoane care au lucrat la Legile energiei sau la procedurile ANRE, ca reglementatori, le regăsim azi în conducerile unor companii private care fac profituri uriașe (externalizate la sfârșit de an) în baza legilor și reglementărilor făcute de directorii lor de azi”- se arată în textul scrisorii deschise amintite.
Deocamdată punem punct, urmând a prezenta în edițiile viitoare opiniile specialiștilor confederațiilor patronale și sindicale reprezentative la nivel național în baza Constituției și a Legii. Demersul nostru nu este de a acuza și a căuta vinovați de serviciu, ci de a combate “ poluarea fonică” care are “efect de seră” asupra cauzelor actualei crize energetice.
