Vizitatorilor ţării noastre le sunt rezervate numeroase surprize interesante în ceea ce priveşte legătura poporului român cu Latinitatea. Am selectat în acest articol câteva locaţii identitare şi semnificative pentru istoria noastră multimilenară.
i) Monumente triumfale: *Tropaeum Traiani (106-109 D.Hr.), situat în apropierea localităţii dobrogene Adamclisi. O serie de metope/blocuri masive de piatră sub forma unor prisme dreptunghiulare ilustrând scene din luptele daco-romane sunt dispuse într-o ordine circulară. Apar călăreţi romani în armuri, înarmaţi cu lănci; aliaţii lor “barbari” în straie specifice; Împăratul Traian cu tunică şi pelerină/paenula ţinând într-o mână bastonul de comandant. Simbolizând autoritatea imperială romană caracterizată prin masivitate şi opulenţă, statuia Trofeului este un personaj masculin în costum militar, la picioarele lui aflându-se trei prizonieri: două femei şi un bărbat cu mâinile legate la spate. Pe acelaşi platou poate fi văzut Altarul dedicat celor 3800 de soldaţi romani, pe care scrie în latineşte: “În amintirea bărbaţilor prea viteji care, luptând pentru patrie în războiul cu dacii, s-au culcat întru moarte.”. *Muzeul Naţional de Istorie a României, gazdă a replicii Columnei lui Traian, aflată la Roma. Prima propunere de reconstituire şi expunere la Bucureşti a importantului monument identitar aparţine istoricului Mihail Kogălniceanu, acesteia urmându-i demersurile lui Alexandru Odobescu şi V.A. Urechia. În perioada 1940-1943 a fost finalizat ansamblul mulajelor Columnei, dar din cauza celui de-al Doilea Război Mondial, acestea nu au ajuns imediat la Bucureşti, fiind depozitate temporar în deplină securitate în Italia.
ii) Statui şi busturi: *Bustul Împăratului Traian, ridicat în anul 1906 în Parcul Central al municipiului Drobeta Turnu Severin. El se află pe un soclu de marmură albă pe care este aplicată o mare frunză de laur. *Monumentul lui Traian, amplasat în Piaţa Unirii din municipiul Deva, pe soclul său fiind gravate următoarele cuvinte ce aparţin istoricului Samuil Micu: “Acesta a fost săditorul şi părintele românilor.”. *Bustul de bronz al lui Traian din Grupul statuar amplasat în 1906 în Parcul Central din Brăila (sculptor: Dumitru Pavelescu-Dimo), care are încastrate pe soclu mai multe basoreliefuri reprezentând pe legendara lupoaică alăptându-i pe întemeietorii Romei, Romulus şi Remus, o scenă din războaiele daco-romane şi Columna lui Traian. Textul compus din majuscule gravate pe marmură albă este: “Lui Marcu Ulpiu Traian. Românii recunoscători.”. *Bustul din piatră al Împăratului Traian din municipiul Râmnicu Vâlcea, pe soclul căruia este înscris doar un cuvânt: “Traian”. *Bustul lui Traian din faţa Casei Orăşeneşti de Cultură din Cugir, făcut din praf de marmură şi ciment, lângă un bust similar al lui Decebal; cele două creaţii sculpturale au ca autor pe Sorin Bărăştean. *Statuia lui Ovidiu din Constanţa, operă în stil neoclasic a sculptorului italian Ettore Ferrari, amplasată în anul 1887 lângă portul Tomis, în faţa Muzeului de Istorie şi Arheologie. Lucrarea, dedicată marelui poet roman Publius Ovidius Naso (43 Î.Hr.-17 D.Hr.), conţine pe soclul său din marmură albă câteva versuri din “Tristele”. *O copie de bronz a celebrei Statui a Lupoaicei/Lupa Capitolina, dăruită oraşului Bucureşti de Municipalitatea Romei, existentă actualmente la intersecţia Bulevardului I.C. Brătianu cu Strada Lipscani; a fost inaugurată în 1906 cu prilejul sărbătoririi a patru decenii de la încoronarea Regelui Carol I al României şi a 1800 de ani de la cucerirea romană a Daciei. *O altă statuie de bronz a Lupoaicei pe o coloană înaltă de aproape 5 metri, amplasată în anul 1926 în Piaţa din Timişoara, între Catedrala Metropolitană şi Operă. Nota Bene: statuia Împăratului Traian ţinând în braţe o vietate fantastică, fixată în 2012 pe treptele Muzeului Naţional de Istorie a României, nu merită, în opinia mea, nicio consideraţie, rămânând surprins de gestul edililor de atunci şi al experţilor care şi-au dat acordul pentru instalarea acelei pseudo-opere într-un loc emblematic al Bucureştilor.
iii) Obiective militare: *Podul lui Apolodor din Damasc, construit între anii 103 şi 105 D.Hr. pentru facilitarea transportului trupelor conduse de Împăratul Traian şi a proviziilor necesare pentru cea de-a doua campanie militară de cucerire a Daciei. Din grandioasa realizare tehnică de odinioară nu a mai rămas, din nefericire, decât piciorul Podului de pe malul românesc al fluviului în zona actualului oraş Drobeta Turnu Severin. Potrivit celor scrise de Procopius din Cezareea, Podul avea o lungime de 1135 de metri, legând Castrul Pontes din actuala Serbie de Castrul Drobeta. *Valul lui Traian: ruinele antice ale zidului de apărare, construit din piatră probabil de armata Împăratului Romei în nordul Dobrogei, pe lângă braţul sudic al Dunării, din proximitatea localităţii Aegissus/Tulcea de astăzi până aproape de străvechea cetate Halmyris. Istoricii consemnează faptul că anumite porţiuni ale zidului ar fi fost identificate prin fotografiile aeriene făcute în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. *Vestigiile Castrului aparţinând Legiunii a XIII-a Gemina de la Apulum/Alba Iulia (în proximitatea sa dezvoltându-se ulterior aşezările romane Colonia Aurelia Apulensis şi Colonia Nova Apulensis), ale Castrului Legiunii a V-a Macedonica de la Potaissa/Turda şi ale Castrului de la Drobeta.
iv) Obiective economice şi civice: *Alburnus Maior – denumire antică a minelor din care romanii extrăgeau cantităţi masive de aur. Prima atestare documentară a acestora apare pe o tabulă din ceară datată 6 februarie 131 D.Hr. Galeriile sunt săpate în formă trapezoidală pe zeci de niveluri, coborându-se 157 de scări la o adâncime de câteva zeci de metri în subteran. Localitatea numită astăzi Roşia Montană era, în acea perioadă, principalul furnizor aurifer al Imperiului Roman, având o capacitate de extracţie de peste 200 de tone. Localitatea minieră fusese populată cu colonişti aduşi din Iliria pe timpul domniei lui Traian. *Băile Herculane, atestate în anul 153 D.Hr. şi legate de numele Împăratului Traian care a pus bazele renumitei staţiuni, construind terme/Ad Aquas Herculi Sacras, temple, monumente şi statui impunătoare, închinate Zeităţilor Hercules, Esculap şi Higeea. *Edificiul Roman de la Constanţa/Tomis care se întindea la origini pe trei din cele patru faleze ale portului antic. Splendida sală cu mozaic era locul de întâlnire a oficialităţilor şi negustorilor vremii – o vocaţie comercială existentă până la decăderea cetăţii tomitane în secolul al VI-lea. Pe o porţiune de 850 de metri pătraţi din pardoseala originală, se mai păstrează mozaicul alcătuit dintr-un chenar ce înconjoară sala şi din motive geometrice şi vegetale multicolore. *Colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa, întemeiată de Împăratul Traian în anul 106 la poalele Munţilor Retezat şi transformată în Capitala noii provincii cucerite de armatele romane.
v) Alte locaţii semnificative: *Arenele Romane din Capitală, amplasate în perimetrul Parcului Carol I. Edificiul finalizat în 1906 a cunoscut în regimul trecut anumite “lucrări de modernizare”, menite să înlăture ornamentele referitoare la perioada Monarhiei în România. *Fresca Ateneului Român din Bucureşti (lungimea de 75 de metri; lăţimea de 3 metri; suprafaţa totală de 225 de metri pătraţi), operă a pictorului Costin Petrescu, realizată prin tehnica picturii aplicate pe tencuiala proaspătă şi inaugurată în 1939, după o muncă intensă de şase ani. Între episoadele din istoria românilor se regăsesc: venirea Împăratului Traian în Dacia pe podul lui Apolodor; colonizarea Daciei; contopirea dacilor cu romanii şi crearea populaţiei române. *Frontispiciul Facultăţii de Drept din Bucureşti, construite în 1936 după planurile arhitectului Petre Antonescu. Acesta cuprinde statuile lui Cicero, Papinian, Justinian şi basoreliefurile intitulate “Eliberarea unui sclav în faţa magistraţilor din Forul roman” şi “Justinian înconjurat de magistraţi”. *Monumentul Eroilor Patriei din faţa Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I” din Bucureşti (1957) cu cele două altoreliefuri dedicate istoriei patriei, episodul privind cucerirea Daciei de către romani.
Fiecare din locurile evocate rezistă cu stoicism Timpului neiertător, arătând tuturor celor interesaţi îndelungata noastră Istorie, dincolo de literele cărţilor şi ale cronicilor.
