Consecințele embargoului parțial al Uniunii Europene asupra petrolului rusesc. Poate Europa să găsească surse alternative?

După multe amânări, Europa a decis un embargo parțial asupra importurilor de petrol rusesc. „Parțial” deoarece se referă exclusiv la importurile maritime (adică două treimi din importuri).

Se preconizează că acestea vor fi oprite până în decembrie 2022. Pe de altă parte, transportul prin conducte va continua până la o dată nedeterminată. Se referă în special la conducta  „Druzhba” care tranzitează din Siberia de Vest 1,5 milioane de barili pe zi în țările din Europa Centrală (Ungaria, Slovacia, Republica Cehă) care nu au acces la mare. În proporție de 80% dependenți de petrolul rusesc și neavând o alternativă pe termen scurt (în afară de aprovizionarea costisitoare și complexă din punct de vedere logistic cu trenul sau camionul), aceste țări fără ieșire la mare s-au opus embargoului total asupra petrolului.

Embargoul parțial este compromisul găsit de Bruxelles pentru a face față acestor situații foarte eterogene. În ceea ce privește țările „hibride” (importante prin conducte, dar cu infrastructură maritimă), cum ar fi Germania și Polonia, acestea s-au angajat să-și oprească importurile prin conducte până la sfârșitul anului. Dacă embargoul parțial va fi aplicat în mod corespunzător, se preconizează că UE va reduce livrările de petrol ale Rusiei cu aproape 90% până la sfârșitul anului.

Potrivit celui mai recent raport al AIE (International Energy Agency: ” Tracking SDG7: The Energy Progress Report 2022), diferitele sancțiuni în vigoare încep să afecteze puternic industria petrolieră rusă, a cărei producție a scăzut cu aproape 20% de la începutul anului: cu 2 milioane de barili pe zi mai puțin pe piețele mondiale. Rusia suferă în special din cauza retragerii parțiale a mai multor companii (Shell, Exxon, BP) și a marilor companii de servicii (Schlumberger și Halliburton). Este un caz asemănător fenomenului bine-cunoscut al Iranului atunci când Dr. Mossadegh a vrut să naționalizeze compania Anglo-Persana în 1951. Lipsit de tehnologia occidentală, Iranul și-a văzut producția prăbușindu-se în câteva luni. Prin urmare, redistribuirea fluxurilor nu va avea loc la un volum constant, pierderea producției rusești trebuie să fie compensată în mod imperativ de alte surse.

Cei douăzeci și șapte importă acum 25% din consumul său de petrol din Rusia. Pentru a satisface decizia embargoului parțial fără a afecta economia și cetățenii săi, Europa trebuie să găsească un înlocuitor pe piețele petrolului de 2,5 milioane de barili pe zi până la sfârșitul anului. Rezervele de producție disponibile se află în principal în cadrul OPEC și se află în principal în Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite.

Dar sunt aceste țări pregătite să deschidă mai larg porțile exportului de petrol pentru Europa?

De la începutul conflictului ruso-ucrainean, țările OPEC nu au dat dovadă de o mare empatie față de Ucraina. Cu toții s-au abținut de la votul asupra rezoluției ONU din 2 martie și niciunul nu a susținut sancțiunile împotriva lui Vladimir Putin. Deși are marje mari de producție, OPEC prin Arabia Saudită (al doilea cel mai mare producător din lume după SUA) și Emiratele Arabe Unite nu își vor crește semnificativ cotele de producție pentru a contracara Rusia.

Este evident că Riadul nu vrea să excludă Rusia din OPEC.

O altă idee este de a readuce pe piața mondială niște producători „paria”, cum ar fi Venezuela și Iran. În ciuda rezervelor colosale, există puține speranțe de creștere a producției în Venezuela pe termen mediu, al cărei sector petrolier a fost distrus de regimul președintelui Chavez. Pe de altă parte, Iranul deși are marje de producție semnificative, sunt restrânse astăzi de sancțiunile internaționale împotriva lui. Este adevărat că președintele Joe Biden ar dori să le relaxeze aceste sancțiuni în schimbul unui nou angajament privind energia nucleară militară dar această intenție a președintelui american este, evident, foarte prost privită de petro-monarhiile din Golf, dușmanii istorici ai Iranului. Un acord nuclear cu Iranul i-ar putea împinge pe saudiți să reducă cotele OPEC.

 Până în prezent, scăderea producției rusești și anunțarea embargoului nu au avut un impact major asupra prețului Brent -ului care rămâne în jur de 110 $/ baril de la începutul lunii martie. Cu toate acestea, lipsa de vizibilitate în ceea ce privește redirecționarea fluxurilor viitoare a determinat țările OCDE să își valorifice stocurile strategice, care sunt la cel mai scăzut nivel toate timpurile.

Principalul risc al embargoului este însă la nivelul produselor rafinate: embargoul decretat de țările occidentale asupra produselor petroliere rusești duce la o reducere a ofertei de produse rafinate (benzină, motorină, kerosen, păcură internă) pe care Rusia le exportă masiv în Europa. Această scădere ciclică a ofertei de produse rafinate legată de conflictul ruso-ucrainean este întărită de o scădere structurală globală a capacității de rafinare care suferă din cauza investițiilor insuficiente din ultimul deceniu.

Ca urmare, marjele de rafinare (diferența dintre prețul țițeiului și cel al produsului rafinat – benzină sau motorină) au crescut pe piața din Rotterdam în ultimele săptămâni. În 2020, în urma cererii slabe legate de criza COVID19, acestea s-au prăbușit sub 10 € / tonă. Din 2021 s-au stabilizat la valori normale în jur de 30 €. Dar de la începutul conflictului ruso-ucrainean au atins valori fără precedent care depășesc în aprilie și mai 2022 150 € / tonă.

În ciuda unui preț stagnant al țițeiului de aproximativ 110 dolari, prețurile la pompă continuă să crească.

Dacă problema ofertei rămâne centrală astăzi, nu trebuie să o ascundem pe cea a cererii, a cărei creștere încetinește, în special în Rusia în urma sancțiunilor (rușii și-au redus drastic mobilitatea de facto), ci și în China, unde 300 de milioane de oameni sunt acum închiși din cauza COVID 19. Știind că există o corelație puternică între creșterea economică și consumul de energie, posibila recesiune economică așteptată în a doua jumătate a anului 2022 ar trebui să reducă cererea și să aibă un efect benefic asupra prețurilor. Dar aceasta nu este cea mai entuziastă perspectivă.

Această situație de tensiune extremă pe piețele energiei trebuie, de asemenea, să ne încurajeze să reflectăm asupra comportamentului nostru energetic pentru a evolua către o reducere a consumului ales și nu impusă.

Actuala situație nu poate să nu aibă efect și asupra României

Conform unei analize publicate de către Ziarul Financiar (3/05/2022) , la nivelul anului 2020, gradul de dependenţă al României faţă de importurile de petrol era de 68%, doar Danemarca, al doilea producător de petrol la nivelul UE, având o dependenţă mai redusă de importuri, de 51%, arată statisticile Comisiei Europene. Deşi nu se poate vorbi de o poziţie absolut confortabilă, România are, în acest context regional marcat de o volatilitate istorică, avantajul de a-şi putea asigura singură o treime din necesarul de petrol şi o industrie de rafinare pe care se poate baza.

Având în vedere tradiţia industriei petroliere şi activităţile de producţie existente, chiar şi cu un grad ridicat de maturitate al zăcămintelor şi o rată de înlocuire scăzută, spre deosebire de multe alte ţări din UE, România este într-o situaţie mai bună din punctul de vedere al dependenţei de importurile din Rusia.

Întrucât întreaga cantitate de ţiţei din import (peste 3 milioane tone prin Oil Terminal şi aprox. 5 milioane tone prin Midia Marine Terminal într-un an tipic) ajunge în România pe cale maritimă, înlocuirea porţiunii ruseşti va fi direct condiţionată nu doar de disponibilitatea şi capacitatea de a securiza volumele şi tipul de ţiţei necesar, ci şi de capacitatea de transport maritim. În egală măsură, având în vedere evoluţiile geopolitice din regiune, securitatea transportului maritim internaţional din Marea Neagră va fi un factor de influenţă care nu poate fi neglijat. Astfel, într-un mod similar cu situaţia de la nivel european, nici pentru România provocarea generată de identificarea unor alternative de aprovizionare cu ţiţei şi produse petroliere din afara Rusiei nu este simplă.