68 de ani de la urcarea la Cer
Al. Florin Țene
Constantin Rădulescu-Motru a fost filosof, psiholog, pedagog, sociolog, publicist și om politic român. Elev al lui Titu Maiorescu și discipol al lui Wilhelm Wundt, el a jucat un rol esențial în dezvoltarea filosofiei românești moderne și în racordarea acesteia la marile curente de gândire europene. Opera sa reflectă o sinteză între idealismul kantian și pozitivismul psihologic german, completată de o profundă preocupare pentru identitatea națională și modernizarea culturală a României.
Născut la 2 februarie 1868 în Butoiești, județul Mehedinți, într-o familie de boieri cu tradiție, Rădulescu-Motru a urmat cursurile Facultății de Drept din București, dar a fost atras de filosofie. A studiat filosofia și psihologia în Germania, la Leipzig, sub îndrumarea lui Wilhelm Wundt, fondatorul psihologiei experimentale. Lucrarea sa de doctorat, „Personalitatea. Studiu de psihologie filozofică”, a fost publicată în 1892.
Întors în țară, a devenit profesor la Universitatea din București, iar între 1938–1941 a fost președinte al Academiei Române. A fost și director al Teatrului Național și implicat activ în viața politică, mai ales în perioada interbelică, apropiat de curentele conservatoare.
Centrul viziunii sale filosofice este teoria personalismului energetic, elaborată în lucrarea Cultura română și politicianismul (1904) și dezvoltată ulterior în mai multe studii. Rădulescu-Motru susține că personalitatea este un rezultat al organizării și disciplinării energiei psihice individuale în cadrul unei culturi. Această viziune îmbină psihologia cu filosofia, pledând pentru un ideal umanist și moral în care individul devine „persoană” prin educație, muncă și asumare socială.
În linia junimiștilor, Rădulescu-Motru a dus mai departe critica „formelor fără fond” inițiată de Maiorescu. În viziunea sa, România modernă a importat instituții occidentale fără a construi o infrastructură spirituală și morală proprie. Astfel, „politicianismul” devine expresia unei false modernizări.
Rădulescu-Motru a promovat un naționalism cultural, bazat pe dezvoltarea organică a spiritului național prin cultură și educație, diferit de naționalismul etnic agresiv sau exclusivist. În lucrarea Naționalismul în cultura română (1923), atrage atenția asupra riscului imitării mecanice a modelelor străine, pledând pentru o cultură autentic românească, dar deschisă spre universalitate.
Rădulescu-Motru a fost una dintre vocile cele mai importante în promovarea unei pedagogii naționale moderne, punând accent pe formarea caracterului și responsabilitatea socială. Ca sociolog, a participat la dezbateri privind modernizarea societății românești, fiind interesat de relația dintre individ și comunitate.
A publicat în revistele Noua Revistă Română (pe care a fondat-o), Revista de Filosofie, Ideea europeană, Gândirea ș.a. S-a implicat politic, apropiindu-se inițial de curentele conservatoare și ulterior colaborând cu regimul autoritar al lui Carol al II-lea, fără a adera la fascismul Gărzii de Fier. După instaurarea comunismului în 1947, a fost marginalizat, izolat și a murit în 1957 în tăcere, fără a mai fi publicat sau onorat oficial.
Opera lui Rădulescu-Motru are o importanță deosebită pentru dezvoltarea gândirii filosofice românești:
A introdus metode moderne în psihologie și filosofie.
A teoretizat o formă de personalism propriu culturii românești.
A articulat o critică durabilă a falsului modernism și a oportunismului politic.
A pledat pentru o cultură românească autentică, în dialog cu Europa, fără servilism imitativ.
. După 1945 a fost ameninţat de persecuţii, percheziţii şi sărăcie. Datorită presunii psihice se gândea tot mai insistent la sinucidere. A avut interdicţie de a publica, fiind considerat rasist. În 1948 i s-a anulat dreptul la pensie pentru că era etichetat drept “bestie moşierească”. Expropriat la 2 mar. 1949. D.O. la Bucureşti. El şi soţia au fost ridicaţi în timpul nopţii din casă şi nu li s-a permis să-şi ia decât două schimburi de rufe. A trăit în continuare din mila cunoscuţilor şi a foştilor elevi. La 20 sep. 1949 nota: “Sunt fără provizii şi fără lemne de foc. Şi ca mine sunt mulţi alţi colegi, foşti profesori universitari şi membri ai Academiei Române. Dacă oamenii care reprezintă în România comunismul bolşevic ar fi cât de puţin umani, nu ne-ar pătimi atât, ci ne-ar împuşca sau arde de vii”. (Citatul reprodus cât şi unele informaţii din acest articol provin din studiul Drama unui filosof de Al. Săndulescu, din Adevărul literar şi artistic, 30 oct. 2001, pag. 12.)
RĂDULESCU-POGONEANU, Cici. Soţia lui Victor Rădulescu Pogoneanu. Arestată la sfârşitul lunii aug. 1947 şi anchetată în lotul celor de la Ministerul de Interne în legătură cu natura relaţiilor soţului său cu reprezentanţii misiunilor străine occidentale şi reprezentanţii partidelor. A fost judecată după procesul Maniu, în dec. 1947, şi condamnată la 6 luni închisoare pentru omisiune de denunţ. Rearestată în 1952, obiectul anchetei a fost relaţia soţului ei cu Lucreţiu Pătrăşcanu. Pe 11 apr. 1954 a apărut la proces ca martoră a acuzării în procesul Pătrăşcanu. Mărturia ei a vizat discuţiile avute de soţul său cu Pătrăşcanu în timpul grevei regale din 5 aug. 1945, când s-a propus o apropiere între guvern şi opoziţie. Această mărturie ca şi altele pe care le-a furnizat instanţei ce-l judeca pe Pătrăşcanu au fost folosite drept probe pentru acuzaţia de “complot”.
Deși eclipsat în perioada comunistă, începând cu anii ’90, opera sa a fost redescoperită, iar studii recente îl repun în centrul canonului filosofic românesc.
Constantin Rădulescu-Motru rămâne o figură complexă: filosof sistemic, gânditor politic, profesor formator și critic lucid al societății românești. Relevanța sa actuală constă în capacitatea de a articula o viziune echilibrată asupra modernizării, bazată pe identitate culturală și responsabilitate individuală. Moștenirea sa intelectuală este un reper pentru reflecția asupra crizelor contemporane ale culturii și democrației.
Bibliografie selectivă
- Rădulescu-Motru, Constantin. Personalitatea. Studiu de psihologie filozofică, Leipzig, 1892.
- Rădulescu-Motru, Constantin. Cultura română și politicianismul, 1904.
- Rădulescu-Motru, Constantin. Naționalismul în cultura română, 1923.
- Rădulescu-Motru, Constantin. Psihologia energiei, 1938.
- Zamfirescu, D. Filosofia românească în secolul XX, București, 1991.
- Tănăsescu, Al. Constantin Rădulescu-Motru: Viața și opera, Editura Albatros, 2003.
- Cioabă, Adrian. Personalismul energetic la Rădulescu-Motru, Editura Universității din București, 2014.
