A apărut numărul din februarie al revistei de cultură universală ”Constelaţii diamantine”, editată sub egida Ligii Scriitorilor Români.
Cu un cuprins bogat şi variat, la standardele la care şi-a obişnuit deja cititorii, publicaţia (sub coordonarea redactorului-şef Doina Drăguţ) ne oferă un necesar popas în lumea artelor, după impactul cu un cotidian îmbâcsit de politică şi de minciuni frumos (sau, la drept vorbind, nici măcar atât) ambalate.
În materialul ”Toposurile misterioase ale lui Garabet Ibrăileanu”, Ion Popescu-Brădiceni evocă scrisorile lui G.I. către un prieten (tipărite, postum, în ”Adevărul literar şi artistic – nr. 884, din 14 nov. 1937), relevând ”precocitatea gânditorului frământat de probleme, mereu în căutare de soluţii” şi analizând sensurile filosofice ale scrierilor acestuia (cunoaşterea raţională opunându-se cunoaşterii intuitive, iar aceasta din urmă, dominată de mister, trimiţând la cunoaşterea luciferică tratată în operele sale de marele filosof şi poet Lucian Blaga).
În ”Vocaţia tragicului la Liviu Rebreanu”, Ionel Popa arată că realismul rebrenian a fost cel mai adesea completat cu epitete ca epopeic, tragic, transfigurator, unii exegeţi considerând tragicul ca un adaos izvorât din realism, autorul articolului opinând însă, pe bună dreptate, că fără prezenţa destinului şi fără răscrucea alegerii şi a vinei nu poate exista tragic. Sunt amintite şi teze ale tragicului formulate de filosoful Gabriel Liiceanu, aplicabile la romanele lui Rebreanu.
Personajele rebreniene sunt clasificate în tragice, netragice, naturale şi dilematice.
În evocarea ”Faţă în faţă cu Marin Sorescu”, Tudor Nedelcea relatează o serie de evenimente de dinainte de ’89, cu doza de absurd aferentă, dar şi postdecembriste, din care reiese verticalitatea marelui poet, care a fost, din 1990, directorul editurii ”Scrisul Românesc”. La un moment dat, semnatarul articolului conchide: ”Marin Sorescu este brandul nostru naţional în materie de cultură, cu care ne mândrim şi trebuie să-l cinstim la justa sa valoare”.
O necesară pledoarie pentru recunoaşterea valorii Mioriţei face Victor Ravini în ”Locul Mioriţei în literatura universală”, arătând că este mai mult decât o operă descriptivă, este un mit. Iar ”toate miturile au un conţinut tainic şi sacru” – şi relevând, pe parcursul analizei sale, că acţiunea din Mioriţa trebuie interpretată ca un ritual simbolic.
O evocare pertinentă şi detaliată a figurii filosofului, logicianului şi jurnalistului român Nae Ionescu (Nicolae C. Ionescu) face Al. Florin Ţene în ”Nae Ionescu şi trăirismul”, punctând principalele momente ale existenţei acestuia şi relevând că a adunat în jurul său ”o pleiadă de membri ai generaţiei interbelice a literaturii şi gândirii româneşti, ca Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran, Petre Ţuţea, Constantin Noica, Vasile Moisescu şi George Murnu”.
O meditaţie filosofică şi aparent criptică despre natura şi sensul existenţei şi evoluţiei umane ne oferă Doina Drăguţ în ”Dezolare şi speranţă”: ”Ca o aripă trece viaţa pe sub cerul anilor de contraste, degradări şi grămădiri într-un haos inestetic, transformări reprezentate în fantastic nevăzut, concentrări nesigure, perimate noţiuni grefate pe ruine în teorii, echilibru sfărâmat în judecăţi”. Viaţa este văzută, astfel, ca un mister, dar şi ca o evoluţie nevăzută (în această formă de existenţă) către finala fuziune cu infinitul.
Mai semnează în acest număr Mihai Caba, Vavila Popovici, Dragoş Niculescu, George Petrovai (serialul ”Filosofia indiană şi sublima ei subtilitate”), Daniel Mariş, Octavian Mihalcea, Constantin Stancu, Daniel Marian, Adriana Răducan, Gheorghe A. Stroia, Florian Copcea, Galina Martea, Margareta Chiriţoiu, Ion I. Părăianu, Elisabeta Bogăţan, Nicolae Rotaru, Mariana Zavati Gardner şi alţii.
Mi-a placut articolul, foarte interesant.