Voi scrie cu emoţie firească rândurile ce urmează întrucât pot afirma că i-am cunoscut glasul cristalin de când eram copil cu urechile apropiate de un modest receptor construit de “Radio Popular” pe care îl cumpăraseră părinţii noştri în anii ’50. Am aflat de la dânşii că acel glas purta numele de Silvia Chicoş. Anii au trecut şi vocea acestei actriţe mi-a devenit foarte agreabilă admirându-i talentul şi naturaleţea de a-i imita pe copii.
În urmă cu câţiva ani am găsit cartea publicată de o editură bucureşteană, Amintiri din Cotroceni de Sorin M. Rădulescu în care autorul o evoca astfel pe actriţa Silvia Chicoş: “Vocea ei putea interpreta băieţei, veveriţe, grauri, detectivi-pitici, pe Copperfield, pe Nică, pe Decebal din Titanic Vals, toate personaje ale copilăriei noastre. Vocea ei cristalinăse auzea din difuzoare şi a fost întotdeauna identificată cu «micuţa» mare actriţă. A fost copilul teribil al teatrului radiofonic, a fost deopotrivă băiatul de pe maidan, năzdrăvanul, orfanul suferind care inspiră milă sau «prinţ şi cerşetor».”.
Într-un interviu Alexandrina Halic, longeviva actriţă a Teatrului “Ion Creangă” din Bucureşti declara: “Cu Radioul a început interesul meu pentru teatru. Am ascultat nenumărate piese de teatru radiofonic, mai ales piese pentru copii. În astfel de piese am descoperit-o pe Silvia Chicoş. Nu-mi venea să cred că vocea de copil care mă încânta era a unei doamne. O ascultam fermecată şi cu drag în Aventurile lui Cipollino, David Copperfield, Prinţ şi cerşetor (în această ultimă piesă de teatru Silvia a interpretat atât pe Tom cât şi pe Edward, Prinţul de Wales, înregistrarea din 1951 fiind până astăzi un model de virtuozitate artistică şi tehnică radiofonică – n.n.)… Silvia Chicoş a fost copilul teribil al teatrului radiofonic din acea perioadă. A încântat generaţii de copii şi nu numai cu vocea ei dând viaţă unor personaje celebre din literatura pentru copii. A interpretat zeci şi zeci de roluri, dacă nu sute glasul ei cristalin fiind recunoscut imediat ce ieşea din cutia fermecată care era radioul… Pentru mine Silvia Chicoş a fost un reper. A fost un om minunat, peste măsură de generos, cu un ton bun în ciuda problemelor de sănătate pe care le avea. De multe ori ea era cea care ne încuraja pe noi, cei din jurul ei. Avea umor. Era un om inteligent. Ce să-ţi spun? A fost o fericire că am cunoscut-o. A fost o mare actriţă şi trebuie subliniat faptul că o bună parte din istoria teatrului pentru copii la Radio se identifică indiscutabil cu numele ei.”.
Actriţa s-a născut la 16 septembrie 1923 – deci în urmă cu peste un secol – şi a debutat pe scenă când avea doar 12 ani. Unul dintre actorii cu care jucase atunci evoca astfel acel episod biografic: “Teatrul «Bulandra» prezentase de puţină vreme o nouă premieră – «Tessa» când într-o seară Nineta Gusti care juca în travesti rolul unei fetiţe s-a îmbolnăvit. Cine va apărea în locul ei, cine va putea învăţa rolul de la o zi la alta? Nimeni nu îşi mai aminteşte cui i-a venit ideea să o încerce pe fetiţa maşinistului Cocoş. I s-a dat textul şi a doua zi fetiţa de 12 ani intra în scenă ca la ea acasă şi îşi spunea rolul fără greşeală. Abia după câteva spectacole ea a început să simtă că înainte de a păşi pe scenă se sufoca; a aflat atunci cu mirare că asta înseamnă emoţie, trac. În spectacolul următor – «Coloniale» tânăra actriţă avea un rol titular. Juca alături de V. Maximilian, Maria Filotti, Ion Talianu, M. Fotino.”.
Luând în considerare sfaturile familiei ea a urmat, după terminarea liceului, cursurile Academiei Comerciale, dar până la urmă Destinul a determinat-o să aleagă lumea teatrului. Se spune că Silvia Chicoş a fost descoperită de marele nostru actor Grigore Vasiliu Birlic: ea era fiica acelui maşinist pe nume Cocoş amintit mai devreme, iar Birlic care juca acolo a considerat că numele ei de scenă Chicoş ar suna mai bine; tot Birlic este cel care a adus-o să joace în travesti rolul lui Decebal din piesa «Titanic Vals» de Tudor Muşatescu.
În anul 1950 simultan cu activitatea teatrală Silvia Chicoş s-a dedicat emisiunilor de teatru radiofonic pentru copii – un domeniu care avea să beneficieze de prezenţa sa timp de aproape două decenii. Într-un interviu acordat în anii ’60 Silvia Chicoş mărturisea: “Aici, la microfon actorul nu are semnificaţia imediată a muncii sale. Pe scenă sunt aplauzele. Cu toate astea, primesc nenumărate scrisori de la ascultători, scrisori care îmi răsplătesc strădania.”.
Am găsit în presa vremii (ziarul “Steagul Roşu”/1955) un reportaj intitulat Cu Silvia Chicoş în faţa microfonului dincare redau partea introductivă:
“Sunt aproape sigur că şi dumneata care citeşti aceste rânduri, ascultându-l pe Niculiţă reporterul de la emisiunile pentru copii sau pe Cupidon din cadrul unui «radio-magazin», ai fost impresionat de măiestria interpretării acestor roluri şi ai spus: «un copil minune». Să luăm două scrisori primite de Silvia Chicoş, interpreta atâtor roluri de copii din cadrul emisiunilor noastre de radio şi să citim din ele. Prima e scrisă de o muncitoare din Burdujeni. Citim printre altele: «Cu multă dragoste ascult împreună cu copiii mei emisiunile pentru copii şi întruna mă frământă o întrebare: câţi ani ai?». A doua scrisoare e scrisă de o elevă din Bacău. Micuţa începe scrisoarea cu «Dragă Silvia» şi scrie printre altele: «Vreau să ştiu dacă mergi la şcoală şi în ce clasă eşti.». Din reportajul acesta vor afla răspuns şi mama din Burdujeni şi fetiţa din Bacău şi poate mulţi alţii care o ascultă pe Silvia Chicoş la radio.”.
În emisiunile radio pentru copii Silvia Chicoş a interpretat şi o serie de cântece ca La revedere, tabără dragă!, Micul fotograf, Chimistul amator, Cântecul atlasului, Cântecul gramofonului, Bicicleta, De la munte la mare, Sus ancora, Cetatea notelor bune ş.a. Unul dintre cântecele sale care deveniseră foarte populare în rândul copiilor era Cu vaporaşul “Vacanţa” care conţinea următoareleversuri: “Cu vaporaşul «Vacanţa»/Am pornit pe trei luni înspre larg,/Am numit pânza mare «Speranţa»/Şi-am înălţat-o sus, sus pe catarg.”. Silvia Chicoş a colaborat mult timp cu regizorul Titi Acs care era în vogă în anii ’60 la Televiziune; multe din cântecele interpretate de dânsa erau compuse de acel regizor, iar versurile aparţineau scriitorului Octav Pancu-Iaşi. Silvia Chicoş şi Titi Acs au trăit chiar o frumoasă poveste de dragoste ce s-a curmat, însă, la un moment dat.
Scriindu-şi memoriile despre teatrul radiofonic, distinsa noastră artistă Dina Cocea arăta: “Cum să nu-i văd aevea pe Iancovescu, copilul teribil al teatrului românesc atunci când îi ascult hohotul sarcastic molipsitor şi cum s-ar putea să nu-mi bată puternic inima când aud răscolitorul strigăt de deznădejde al lui Storin în bătrânul Rege Lear şi acel glas copilăros, clinchet vesel, clopoţel de aur al Silviei Chicoş? Este limpede din această înşiruire de nume mari ale teatrului românesc ce loc ocupă Silvia. De fapt o bună parte din istoria teatrului radiofonic pentru copii se confundă cu această mare actriţă.”.
Cu Silvia Chicoş Destinul a fost nemilos, dar microfonul păstra cu sfinţenie taina maladiei sale necruţătoare care îi atinsese coloana vertebrală: ea putea cu greu să stea în picioare, fiind nevoită să şchiopăteze atunci când mergea; fusese operată în Anglia, dar medicii renumiţi de acolo nu au reuşit să îi curme suferinţa; deoarece boala ei se agravase, regizorul Ion Vova o ducea în braţe la Radio pentru a-şi continua activitatea şi a nu se simţi abandonată. Ca şi cum nu ar fi fost de-ajuns, Silvia Chicoş mai primise o lovitură sentimentală: iubea enorm pe un regizor care a părăsit-o la un moment dat; mai târziu ea s-a căsătorit cu un medic, tatăl unui copil cu probleme de sănătate de care dânsa a ştiut cum să se apropie ca o devotată mamă.
Silvia Chicoş s-a stins din viaţă la 24 octombrie 1969 la Londra, fiind înmormântată la Cimitirul “Sfânta Vineri” din Bucureşti. În deplasarea noastră spre Cimitirul de lângă Biserica “Bazilescu” unde se odihnesc două scumpe Marii – Mama şi Soţia mea, în vara trecută m-am oprit împreună cu fiul cel mare la locul de veci al Silviei Chicoş şi am aprins câte o candelă în semn de creştinească recunoştinţă faţă de marea noastră artistă care acum cântă şi încântă pe Îngerii Cerurilor.
