De-a furatul căciulii la români

Am auzit și auzim de multe ori expresia ,,Și-a furat singur căciula”, ideea fiind că persoana respectivă s-a păcălit singură în intenția de a rezolva o problemă, dar o face de mântuială sau chiar este în dezavantajul său rezolvarea în modul respectiv. Sau mai avem o vorbă: A dat pe pere ce a luat pe mere, cu alte cuvinte, am ajuns în același punct fără a rezolva problema. Cam așa este și cu problema angajaților din sectorul bugetar. Până acum ne-am prefăcut că reducem angajați, dar de fapt reduceam scaune goale, locuri neocupate, iar cheltuielile cu personalul, evident, nu scădeau, dimpotrivă, creșteau. Ei bine, acum, când nu mai avem încotro, ținând cont de deficitul bugetar pe care-l avem, se încearcă alt ,,furat al căciulii”: dacă externalizăm anumite servicii, nu mai avem cheltuieli de personal, avem cheltuieli cu serviciile, prin urmare suntem ok! Așa să fie? Nu, nu este ok, de fapt ne păcălim singuri, ce luăm pe mere, dăm pe pere. Cheltuielile sunt tot acolo, doar le mutăm dintr-o parte în alta. Sunt instituții care asta au făcut, au externalizat servicii, iar acum când se pune problema reducerii de personal spun că ei sunt ok, nu au personal excedentar. Ok, dar dacă totalul cheltuielilor pe instituții comparabile ca mărime, de exemplu primăriile, sunt pe total aceleași, cu ce este mai performantă primăria cu X angajați față de primăria cu Y angajați? Faptul că am mutat cheltuielile de la un articol bugetar la altul nu înseamnă nimic, ne furăm căciula, de fapt. Așa cum ne-o furăm și atunci când salariile de încadrare nu sunt foarte mari, numai că se alocă tot felul de sporuri care măresc venitul total, iar cheltuielile de personal cresc, normal, cu aceste sporuri. Dar mai este o problemă la furatul căciulii: se fură căciula de către un român de la alt român, plătitorul de impozite și taxe, ceea ce parcă sună altfel, nu? Mai mult, se fură căciulile viitorilor contribuabili care acum sunt copii, iar alții se vor naște în viitor, pentru că asta înseamnă de fapt împrumuturile pe care le-am făcut și le facem într-un mod nesăbuit, pentru cheltuieli curente, nu pentru investiții. Exceptând pensiile, pentru că pensionarii au plătit în avans, cu alte cuvinte au împrumutat statul pentru atunci când vor avea o vârstă la care nu vor mai putea munci și când statul trebuie să restituie sumele încasate de la ei în trecut. Pentru că asta înseamnă CAS 25% plătită lună de lună. De aceea se pune întrebarea: ne furăm căciula sau le furăm căciula? Hm….