În cel mai recent număr (aprilie a.c.) al revistei de cultură universală ”Constelaţii diamantine”, Nicolae Mareş propune o analiză a relaţiilor stabilite între două personalităţi marcante ale neamului românesc, Nicolae Iorga şi Nicolae Titulescu (Iorga – Titulescu sau Despre iniţiativele titulesciene de promovare ale savantului român şi a creaţiei sale în lume). Analiză întemeiată pe mărturia incontestabilă a corespondenţei purtate de ei timp de aproape un deceniu. Veţi găsi şi o fotografie cu certă valoare istorică în care apar cei doi, precum şi referiri la studii privind aceeaşi temă realizate de cercetătorul George G. Potra.
Sub genericul ”Jocul minţii”, Doina Drăguţ oferă cititorilor o creaţie de data aceasta în proză, intitulată ”Libertatea sufletului”. O meditaţie uşor criptică asupra existenţei umane, cu tentă filosofică: ”Răbdător şi măsurat, drumul, netezit de mers, nu ne mai încape, ne revarsă în afară, în multiplicări la nesfârşit”. Sau: ”taina ce ţine necuprinsu-n braţe, ca un început de rânduială-n neştiut, despică-n aripi cerul şi creşte-n zori aventuri imaginare de întoarceri înapoi”. Finalul întregeşte ideea de existenţă temporară şi de eliberare a spiritului: ”ca un vas golit, trupul se revarsă în ţărână, semn ineluctabil că sufletul e-n libertate”.
Mihai Caba oferă un portret amănunţit, conţinând repere biografice esenţiale, dar şi referinţe critice importante, al scriitorului, filologului, gazetarului şi omului politic Ion Heliade Rădulescu, membru fondator şi primul preşedinte al Academiei Române, la 150 de ani de la trecerea acestuia în nefiinţă, sub titlul ”Înaintaşul ”sburător” – Ion Heliade Rădulescu”. În text veţi găsi şi referiri la reflectarea în opera lui I.H.R. a mitului Zburătorului.
Câteva dintre Maximele şi aforismele semnate de Nicolae Mareş: ”Dureros cum televizorul ne înceţoşează nu doar prezentul, ci şi viitorul” (nu necesită, cred, niciun comentariu suplimentar!). ”Găsiţi înţelepciune nu în palavre, ci în slove puţine; aici ea s-ascunde”. ”Cel care nu deţine nimic e cel mai bogat om de pe Pământ” (excelent!). ”Dumnezeu se ascunde nu doar în biserică, ci şi în inimă” (foarte adevărat şi extrem de potrivit în apropierea Sărbătorii Paştelui, n.n.).
”Fantasticul, magicul şi fabulosul în cultura română”, sub semnătura lui George Petrovai, este o binevenită incursiune în lumea suprarealului, reflectat în arta românească. Pornind de la premisa că ”este absolut sigur că vor rămâne în istorie doar acele popoare care ştiu să-şi interpreteze propria partitură în concertul culturii universale”, autorul materialului propune o (re)întâlnire cu maeştri precum Mihai Eminescu, Ion Creangă, I. L. Caragiale (asociaţi cu perioada clasică) sau Gala Galaction, V. Voiculescu, Mircea Eliade (reprezentând perioada interbelică). Doar un reper esenţial: La începutul nuvelei Sărmanul Dionis, Eminescu face precizarea că „Lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spaţiu – ele sunt numai în sufletul nostru”, urmat de referiri la prezenţa apei în cosmogoniile antice, la principiul Yin-Yang sau la astrul nopţii, Luna. În continuare, o amplă trecere în revistă a reprezentanţilor perioadei interbelice, din opera cărora nu puteau lipsi, desigur, celebrele scrieri fantastice ale lui Eliade, văzute ca mai mult decât redări ale supranaturalului, ”o proză de cunoaştere sui-generis, revelatorie…”.
Vavila Popovici prezintă un portret al filosofului William James, supranumit ”părintele psihologiei americane”. Alături de Charles Sanders Peirce, James a înfiinţat şcoala filozofică cunoscută sub numele de pragmatism. Din numeroasele date biografice prezentate, aflăm, între altele, că poetul său favorit a fost Walt Whitman, dar şi despre depresiile nervoase de care a suferit. Dintre lucrări trebuie menţionate: Principiile Psihologiei (1890); Voinţa de a crede (1897); Varietăţile experienţei religioase (1902); Pragmatism (1907); Filozofia experienţei (1909); Sensul adevărului (1909); O introducere în filozofie (1911); Eseurile şi Corespondenţa.
Ion Popescu-Brădiceni se opreşte, pentru câteva momente, prin intermediul poeziei, asupra problemelor actuale cu care se confruntă omenirea. În ”Oratoriu pentru Pacea mondială II. Războiul ori pacea?” îşi exprimă dezgustul pentru tot ce înseamnă război ori orânduire dictatorială: ”Cu un dispreţ total,/îmi vreau copilăria de aur înapoi/ci nu năpasta morţii, sub formă de război”. Iar în ”Oratoriu pentru Pacea mondială III. Acesta e punctul meu de vedere” atacă frontal problema inechităţilor şi fenomenelor aberante cu care se confruntă Planeta (”miez de oglindă peste megaoraşele suprapopulate,/infectate de Covid-19 şi de Omicron, dar şi de Viruşii Globalizării/şi ai Neomarxismului Aberant şi, mai ales,/ de supremaţia militarismului escaladat,/şi a ultimelor asalturi ale corporatismului/asupra săracilor din toată suflarea Terrei,/de undeva, dintr-un misterios conclav, s-a decis surparea Templului”), pentru a continua cu o satiră neîndurătoare la adresa aceleiaşi societăţi contemporane, haosul trimiţând, din punct de vedere biblic, inclusiv la vremea Potopului lui Noe (”am reveria Corăbiei lui Noe”).
Revista este ilustrată cu reproduceri după Ion Ţuculescu, căruia Filip Tudora îi consacră un medalion la final, sub genericul ”Picătură de pictură”.
Mai semnează: Ioan Gâf-Deac, Stelian Gomboş, Galina Martea, Marin I. Arcuş, Constantin Miu, Liliana Popa, Anatol Eremia, Nicolae Mătcaş, Ionuţ Ţene, Daniel Ioniţă, T.S. Eliot (în traducerea lui M. Mihalache), Jean Kent, Sylvia Hârceagă, George Filip, Silviu Doinaş Popescu, Anca Sîrghie, Mihai Horga, Lazăr Popescu, Al. Florin Ţene, Corneliu Vasile, Lucia Cosmina Vlad, Livia Ciupercă, Florentin Smarandache, Caroline Carver, Artiom Aculov, Constantin Radu Vasile, Camelia Opriţa, Dumitru Ichim, G. Baciu.
