Deficit bugetar, inflație, revendicări salariale. Quo vadis?

Încotro România? Deficitul bugetar în primele 4 luni ale anului 2023 a ajuns la 27 mld. lei, față de 16 mld. lei ale aceleiași perioade a anului 2022 (sursa: zf.ro). În aceste condiții, întrebarea din titlu se justifică: încotro? Evident, ne aflăm într-o situație imposibilă: nu putem scădea deficitul bugetar dacă vor fi acceptate revendicările salariale, revendicări justificate de altfel, nu vom putea reduce inflația în condițiile în care vor crește veniturile angajaților din sectorul bugetar, iar economia românească nu va produce mai mult. Presupunând că salariile bugetarilor vor crește, consumul va crește, dar din import, vom asista la o creștere a deficitului bugetar, comercial, iar inflația se va domoli doar foarte puțin, asta pe baza cumpătării, mai bine zis a economiilor pe care populația le face la consumul de energie electrică și gaze, economii care de fapt sunt un fel de raționalizare benevolă, deoarce nu mai pot face față cheltuielilor cu coșul zilnic: alimente de bază, utilități, medicamente etc.

Situația pare imposibilă: profesorii au dreptate să dorească creșterea veniturilor, procentul de creștere rămâne să se negocieze, CFR-iștii cer și ei același lucru, în sectorul medical de asemenea, ce este de făcut? Singura soluție, dacă nu luăm în considerare uciderea sectorului privat prin creșteri de impozite și taxe, este reducerea cheltuielilor bugetare neeconomicoase, ineficente și inoportune! Există această posibilitate? Evident că da! Prin unele măsuri pe termen scurt, altele pe termen mediu și lung. Iată câteva măsuri care pot fi luate imediat:

– reducerea numărului de agenții guvernamentale risipitoare de bani;

– reforma sistemului de pensii, baza fiind contributivitatea. Excepții pot fi, dar acestea să fie punctuale, mai ales în cazul militarilor, dar a militarilor operativi, nu a celor din birouri, de la popotă, de la atelierul mecanic sau mai știu eu ce alte categorii auxiliare;

– cheltuială zero cu membrii consiliilor de administrație a companiilor de stat, dacă acești membri sunt angajați la stat;

– descentralizare reală, astfel se va optimiza numărul angajaților de la nivel central și local. În prezent avem situația în care numărul celor angajați la nivel central este mult peste necesități, iar la nivel local se duce lipsă de personal. Mai sunt și altele, dar ne oprim aici.

Nu se vor putea reduce semnificativ cheltuielile bugetare doar pe baza reducerii cheltuielilor materiale. Ponderea cheltuielilor materiale nu depășește 20% din totalul chetuielilor, de unde economii? Paradoxal, dar cu cât creștem gradul de digitalizare, crește și numărul de personal bugetar! Dacă, însă, se va alege hăituirea mediului privat pentru a crește veniturile bugetare, tare mă tem că facem o mare greșeală. Nu militez pentru contribuabilii evazioniști, dar nici să omorâm găina care face ouă. Oricum, blocajul neîncasării veniturilor estimate la buget se află la marile firme de stat, în niciun caz la cele private, iar de cele mici, ce să mai zic, ele sunt ca pensionarii care-și plătesc primii dările către stat: sunt primele care plătesc, stau cu ochii pe data de 25 a lunii, termenul limită de plată a impozitelor și taxelor!