Caută pe site
Publică anunț în ziar
curierul-national-logo Logo-Curierul-National-Blck
Publică anunț în ziar
  • Actualitate
  • Economie
    • Agricultură
    • Asigurări
    • Auto
    • Companii
    • Construcții
    • Energie
    • Finanțe și Bănci
    • Fiscalitate
    • HR
    • Imobiliare
    • IT
    • Retail
    • Transporturi
    • Turism
  • Extern
  • Politic
  • Cultură și Educație
  • Sport
  • Opinii
Reading: Despre partituri
Distribuie
Curierul NationalCurierul National
Search
  • Actualitate
  • Economie
  • Extern
  • Opinii
  • Politic
  • Sport
  • Salvate
  • PUBLICAȚIA
    • Despre noi / Contact
    • Publicitate
    • Fonduri Europene
    • Redacția
Have an existing account? Sign In
Follow
Cultură și Educație

Despre partituri

Dan Mihai Bârliba
Autor
Dan Mihai Bârliba
Publicat 26 mai 2024
Distribuie
Foto: Freepik

Trebuie să recunoaştem că Antichitatea a fost foarte generoasă cu Posteritatea în privinţa multor domenii ale Spiritualităţii umane. Astfel, au reuşit să învingă Timpul: arhitectura; religia; sculptura; pictura; oratoria; poezia; proza; ştiinţa; istoria ş.a. într-o enumerare aleatorie. Admirăm până în zilele noastre coloanele dorice şi ionice ale templelor; epopeile eroice ale lui Homer şi Vergiliu; tragediile lui Eschil, Sofocle şi Euripide; comediile lui Aristofan; fabulele lui Esop; mozaicurile romane; versurile lui Hesiod, Horaţiu şi Ovidiu; picturile rupestre; scrierile istorice ale lui Herodot şi Tacitus; cuvântarile lui Demostene şi Cicero; învăţăturile lui Platon, Aristotel şi Confucius; hărţile unor străvechi geografi şi multe, multe alte creaţii valoroase şi perene.

Cu toate acestea, nu a rămas nimic din universul încântător al Muzicii. Oare cum răsunau acordurile corurilor antice ori sunetele naiului Zeului Pan, protectorul muzicii? Pe amfore sau pe mozaicurile romane erau înfăţişaţi cântăreţi şi dansatoare, fără a le cunoaşte ritmurile graţioase. Citim despre Sirenele mitologice din epopeea lui Homer, care ademeneau corăbierii în locuri primejdioase, fără a şti cântecele lor fermecătoare, dar aducătoare de moarte. Am mai aflat că Zeilor le erau închinate măreţe imnuri de slavă, fără să putem afla muzicalitatea acestora. Ca un paradox, există până astăzi, în cultura muzicală universală, termeni antici (greceşti sau latini) ca simfonie, melodie, melos, armonie, polifonie ş.a., dar nimănui nu i-a fost dată şansa de a cunoaşte realităţile sonore concrete din umbra lor.

Oamenii au primit daruri dumnezeieşti sau zeieşti precum: cuvintele; culorile; formele, dar nimeni dintre muritori nu s-a bucurat de darul divin al reproducerii sunetelor şi combinaţiilor dintre ele, oamenii mulţumindu-se cu ascultarea valurilor Mării sau a tunetelor înfricoşătoare ce însoţeau fulgerele nopţii. Însă, la un moment dat – poate tot din generozitatea Divinităţii – au apărut partiturile răspândite repede la fel ca papirusurile, pergamentele şi cărţile cu file de hârtie. Avantajele acestei noi “revoluţii copernicane” au fost extraordinare: transmiterea prin timp a muzicii; extinderea ei geografică; păstrarea creaţiilor muzicale; educarea noilor generaţii în acest domeniu; generarea Maeştrilor în multiplele lor ipostaze (dirijori; solişti vocali şi instrumentişti; compozitori), ca şi a orchestrelor.

Care a fost evoluţia acestui important mijloc de comunicare? Prezentăm câteva momente cu adevărat istorice: i) etapa iniţială ţinând până în secolul al IX-lea când notaţia muzicală a parcurs fazele evoluţiei scrierii; ii) etapa secolelor al X-lea şi al XI-lea în care notaţia muzicală şi scrierea au evoluat împreună; iii) din secolul al XIII-lea până în secolul al XVIII-lea, notaţia muzicală a devenit un sistem de reprezentare, caracterizat prin independenţă şi completitudine, ambele calităţi fiind recunoscute pe plan internaţional. O contribuţie importantă la dezvoltarea notaţiei muzicale a avut Guido Aretinus (995-1050) care era dirijorul corului din biserica oraşului său, Arezzo; în mod concret, acesta a dat nume notelor muzicale, folosind prima silabă a imnului gregorian Ut queant laxis: ut; re; mi; fa; sol; la (a şaptea notă/si a fost adăugată mai târziu, iar ut a devenit do – de la cuvântul Domine). Dirijorul italian este, de asemenea, inventatorul portativului cu patru linii. Primul sistem medieval de notaţie muzicală a preluat, prin Severinus Boethius (începutul veacului al VI-lea), literele alfabetului grec pe care le-a înlocuit cu alfabetul latin. Ulterior au apărut semnele grafice pentru cheile muzicale, pentru felurile timbrului, duratei şi intensităţii sonore (pianissimo, forte, subito forte ş.a.).

Să îmi fie îngăduit un salt peste Timp, referindu-mă la cărturarul moldovean Dimitrie Cantemir (1674-1723) care, aflându-se la Constantinopole în perioada 1705-1709, a scris lucrarea Kitab-ul muziki ebjed/Carte de notaţie muzicală pe baza unui studiu aprofundat al muzicii otomane laice şi religioase. Pentru opera sa, Dimitrie Cantemir a primit, de la Sultanul Ahmed al III-lea (1703-1730), un mare susţinător al artelor, titlul de Paşă. La rândul său, Anton Pann (1796-1854) era cunoscut în epocă pentru solida pregătire muzicală, având un rol semnificativ în românizarea şi modernizarea muzicii religioase. De numele său se leagă multe cărţi cuprinzând cântări bisericeşti; a fost profesor şi compozitor al unor lucrări aparţinând acestui gen muzical, ca şi al unor înţelepte versuri precum: “Cel băgat fără tocmeală,/Iese fără socoteală,/Dar şi drept cine slujeşte,/Dumnezeu îl noroceşte.”.

Istoria europeană a partiturilor a fost marcată de Casa Ricordi creată la Milano în anul 1808 de violonistul Giovanni Ricordi, care a publicat partiturile marilor compozitori ai veacului al XIX-lea, Gioachino Rossini, Gaetano Donizetti, Vincenzo Bellini, Giuseppe Verdi şi Giacomo Puccini. Această companie a fost cumpărată de B.M.G. Music Publishing şi, ulterior, de Universal Music Publishing Group, fiind la ora actuală cea mai importantă instituţie de publicare a partiturilor din Italia. Îmi amintesc că, fiind elev, am vizionat filmul franco-italian Casa Ricordi, produs în anul 1954, care beneficia de aportul unor mari actori printre care Marcello Mastroianni în rolul lui Gaetano Donizetti.

În perioada activităţii mele diplomatice, obişnuiam să merg prin anumite anticariate din unele capitale europene, rămânând uimit de abundenţa partiturilor vechi sau moderne, alături de cea a cărţilor, albumelor, hărţilor, fotografiilor şi gazetelor. Răsfoiam unele dintre ele, chiar dacă nu ştiam cum să le interpretez, neavând o pregătire muzicală. Oricum, mă bucuram cel puţin de textele lor în limbile italiană, franceză, rusă sau engleză, iar acest lucru mi se părea a fi suficient. De asemenea, păstrez acasă un exemplar preţios: partitura canţonetei napolitane O Sole Mio de Edi Capua, apărută la Editura Muzicală Ştefan Kiriţescu din Bucureşti în anul 1945, pe care mama mea o cumpărase de la magazinul Muzica. Hary Segall de la Roman unde locuiam împreună cu dânsa şi cu fratele meu mai mic Alexandru Mircea, dupa ce tatăl nostru ne părăsise pentru totdeauna.

Din punctul de vedere al culturii române, în Spania ești acasă, prin patria limbii lui Eminescu!
31 octombrie 2022

Iată în continuare două cugetări despre partituri: *Haruki Murakami – “Viaţa este ca o partitură complicată. E plină de şaisprezecimi şi treizecidoimi, de multe simboluri stranii şi de însemnări al căror sens e neclar. E practic imposibil să le desluşeşti corect şi, chiar dacă ai reuşi să o faci, iar apoi să le transformi în sunete, asta nu înseamnă numaidecât că lumea le-ar înţelege sensul şi le-ar aprecia.”; *Milan Kundera – “Atâta timp cât oamenii sunt, mai mult sau mai puţin, tineri şi partitura muzicală a vieţii lor se află abia la primele măsuri, aceştia pot să o scrie împreună şi să îi schimbe motivele, dar atunci când se întâlnesc la o vârstă mai coaptă, partitura lor muzicală este, mai mult sau mai puţin, terminată şi fiecare cuvânt, fiecare obiect semnifică altceva în compoziţia fiecăruia în parte.”.

M-a impresionat un episod despre o partitură sui-generis: în pauza unui concert vienez cu valsurile lui Johann Strauss-Fiul, soţia acestuia i-a solicitat lui Johannes Brahms un autograf pe evantaiul pe care îl avea la dispoziţie; marele compozitor i-a îndeplinit cu amabilitate dorinţa, punând pe acel evantai primele note ale valsului Dunărea Albastră şi cuvintele: “Din păcate, nu scrise de Johannes Brahms.”.

Deşi următoarele însemnări personale, publicate în ultimii ani, nu aspiră la celebritatea aforismelor anterioare, le supun atenţiei cititorilor: “Ajungând în Ceruri, Bach a remarcat că toţi Îngerii îi ştiau pe de rost partiturile.”; “Nu doar partiturile, ci şi tratatele diplomatice sunt pline de armonii.”; “Bach şi-a umplut partiturile cu note dictate la ureche de către Dumnezeu. Ce înseamnă să ai ureche muzicală!”; “Concertele pădurii se desfăşoară – fără partituri sau dirijori – până noaptea târziu.”; “Copacii pădurilor s-au obişnuit cu trilurile fermecătoare ale privighetorilor, dar şi cu partiturile monotone ale ciocănitorilor.”; “Rândunelele pe firele de telegraf – note muzicale pe portativele primăverii.”; “C.V.-ul unui compozitor ar trebui scris sub forma unei partituri.”; “După ce a terminat de scris o romanţă, compozitorul a văzut că toate notele de pe portativ se prefăcuseră în lacrimi.”.

Distribuie articolul
Facebook Whatsapp Whatsapp LinkedIn Reddit Telegram Email Copy Link Print
Distribuie
Articolul anterior Emmanuel Macron, în vizită de stat în Germania. Nu întâmplător ea are loc cu doar două săptămâni înaintea alegerilor europarlamentare
Articolul următor CM de hochei pe gheață: Cehii, campioni mondiali după o finală echilibrată cu Elveția
Niciun comentariu

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

-Publicitate-
Ad imageAd image

Ultimele articole

Un trader grec de gaze se declară “înspăimântat” la București de prețul pe care Europa îl va plăti pentru gaze la iarnă
Energie
Ministerul Finanțelor clarifică aplicarea condiției privind depunerea situațiilor financiare pentru încadrarea în sistemul de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor în anul 2026 
Finanțe și Bănci
tbi bank își consolidează echipa de conducere: Petr Baron devine președinte, în urma achiziției de către Advent
Finanțe și Bănci

RSS Știri Financiare

  • Idei inovatoare pentru a folosi mobilierul din lemn masiv în spații mici
  • Brandurile de lux generează vânzări pe plan local de peste 150 milioane de euro, dublu față de 2019
  • JYSK deschide un magazin în proiectul Popești Retail Park
  • Jumătate dintre angajați mai au nevoie de încă o sursă de venit pentru un trai decent
Cultură și Educație

George Țărnea – poetul iubirii

5 minute
Cultură și Educație

Ziarul „Curier de Moldavie” – primul ziar în limba română editat de ruși la 1790

4 minute
Cultură și Educație

Lansarea Festivalului ”Noua cinematografie italiană în România”

4 minute
Cultură și Educație

Ne-am câştigat pe deplin dreptul… ca alţii să decidă pentru noi

6 minute
favicon curierul national favicon curierul national
  • EDIȚIA DIGITALĂ
  • ABONAMENT DIGITAL
  • PUBLICĂ ANUNȚ ÎN ZIAR
  • CONTACTEAZĂ-NE

PUBLICAȚIA

  • Despre noi
  • Publicitate
    • Fonduri Europene
    • Anunțuri Mică Publicitate
    • Advertorial
  • Redacția
  • Contact

ȘTIRI

  • Actualitate
  • Extern
  • Cultură și Educație
  • Politic
  • Sport
  • București

BANI

  • Economie
  • Companii
  • IT
  • Agricultură
  • Energie
  • Fiscalitate
  • Imobiliare
  • Turism

PARTENERI

  • B1 TV
  • Gazeta de Sud
  • Money Buzz!
  • Știrile de Azi
  • Goool.ro
  • Bucharest Daily News
  • Slatina Buzz!

BUN DE AFACERI, DIN 1990

Welcome Back!

Sign in to your account

Username or Email Address
Password

Lost your password?