În tăcerea nopții mi-am ascultat sufletul ce-mi grăia în freamăt de vers strivit între cotloanele inimii. Emoțiile și-au făcut loc și s-au așezat confortabil în inima mea așteptând spectacolul pregătirilor ultimelor zile înainte de lansare.Dar logica nedumerită mi-a întrebat sufletul:
-Ce mai caută oare emoțiile, că doar nu sunt la prima mea lansare de carte?! De ce inima mea se mai lasă cuprinsă de emoții?
Şi mi-a răspuns sufletul cu glasul său neauzit dar cu vibrația zidită din amintirile momentelor sfinte și unice pe care le trăiește în viață un suflet de artist:
-Sunt emoțiile botezului fiecărui prunc literar, aceleași pe care le simte o mamă la botezul fiecărui copil, emoțiile artistului ce își prezintă creația în fața publicului, emoțiile revederii cu oameni dragi care te prețuiesc, emoțiile din zâmbetul ochilor ce se îmbracă în sclipiri de stele când primești flori, emoțiile scriitorului ce ascultă impresii despre cartea sa, rostite la microfon, emoțiile autorului ce scrie cu mare bucurie autografe cititorilor, emoțiile artistului ce are vlăstari de mărgăritare în colțul ochilor când primește aplauze, toate aceste emoții prilejuite de lansarea unei cărți sunt emoții pe care un scriitor le trăiește o dată sau de câteva ori pe an, căci o carte se scrie în timp iar scriitorul depinde și de dispoziția muzei care uneori este capricioasă. Iar ca o binecuvântare divină ,toate aceste emoții rămân impregnate în momentele unice și sfinte de înaltă trăire din sufletul unui artist… și ele revin înainte de fiecare lansare și vor reveni la fel la următoarea lansare de carte.
Ascultând sufletul am deschis uşor cufărul amintirilor şi-am lăsat fluviul emoțiilor să mă cuprindă retrăind fiecare moment şi clipă sfântă de la fiecare lansare… am înțeles,că toate acestea nu ar fi existat dacă nu ați fi existat voi, cititorii mei dragi. Vă aştept cu multă emoție şi bucurie!
