Consiliul de Securitate, reunit miercuri, pentru prima oară sub președinția lui Donald Trump, în marja actualei sesiuni a Adunării generale a ONU, a etalat clar divergențele serioase existente între membrii acestui organism al Națiunilor Unite privitoare la mari probleme internaționale. În ceea ce privește Iranul, președintele american s-a găsit total izolat în fața unui front comun al celorlalți membri ai Consiliului, adepți ai dialogului cu Teheranul.
Nu puțini corespondenți de presă și-au reamintit miercuri de confruntarea dură, din februarie 2013, dintre pe de o parte Statele Unite și Regatul Unit, decise să invadeze Irakul, iar pe de altă parte Franța, susținută de numeroase alte țări. Consiliul de Securitate, convocat în marja celei de a 73-a sesiuni a Adunării generale a Națiunilor Unite, a fost miercuri teatrul unor noi tensiuni între marile puteri ale lumii. Ședința a fost consacrată proliferării armelor de distrugere în masă, condusă de Donald Trump. Dar, dacă majoritatea membrior Consiliului au apreciat – totuși cu prudență – eforturile americane pentru denuclearizarea peninsulei coreene, președintele Trump s-a găsit izolat în problema iraniană. El a revenit și în acest cadru cu acuzații la adresa regimului de la Teheran, amenințând cu «consecințe grele» țările care vor fi tentate să ocolească sancțiunile americane aplicate împotriva lui.
O strategie pe termen lung privind Iranul
Trimisul special al ziarului «Les Echos» la New York relatează că Donald Trump, care a citit un text dinainte pregătit, fără a se abate de la el, a fost nevoit apoi să asculte intervențiile tuturor celorlați membri ai Consiliului de Securitate în apărarea acordului nuclear privind Iranul. Era de așteptat ca Emmanuel Macron să intervină în maniera-i cunoscută. Din capul locului, el a ținut să sublinieze că Teheranul și-a respectat angajamentele luate în 2015 și a considerat necesar să se meargă «mai departe», declanșând discuții referitoare la rachetele balistice și la stabilitatea în regiune. În opinia președintelui francez, este necesară «construirea, împreună, a unei strategii pe termen lung în vederea gestionării crizei iraniene, ce nu poate fi redusă la o politică de sancțiuni și de restricții». Dar, spre deosebire de momentul 2013, când Tony Blair a decis să se alinieze la poziția lui George W. Bush privind invadarea Irakului, reamintește corespondentul mai sus menționat, Theresa May s-a alăturat europenilor în fața poziției lui Trump privind Iranul. Retragerea unilaterală a Statelor Unite din Programul Comun de Acțiune privind Iranul, a intervenit șeful diplomației ruse Serghei Lavrov, reprezintă «o amenințare gravă la adresa regimului de neproliferare, cu atât mai mult cu cât Iranul și-a respectat obligațiile asumate, fapt confirmat în repetate rânduri de inspecții internaționale». Lavrov a subliniat de asemenea, în context, că distrugerea planului de acțiune comună «va fi contraproductivă și în cazul eforturilor pentru denuclearizarea peninsulei coreene».
Iranul nu a fost singurul «măr al discordiei» în ședința de miercuri a Consiliului de Securitate al ONU, unde Donald Trump a putut constata «pe viu» cât de izolat este și cât de serioase sunt divergențele între membrii acestui organism al ONU. În privința afacerii Skripal sau în ceea ce privește ciza siriană, Serghei Lavrov a apărat și cu acest prilej regimul lui Assad, atacat de membri ai Consiliului pentru utilizarea armelor chimice împotriva propriei populații. Dar, relatează corespondentul ziarului «Les Echos», chiar dacă atacurile la adresa Statelor Unite au venit din toate părțile, în special în discursul președintelui bolivian Evo Morales, Donald Trump s-a lansat într-un atac extrem de dur împotriva Chinei, pe care a acuzat-o că încearcă să se amestece în alegerile parțiale din luna noiembrie din Statele Unite. Dezminţirea reprezentantului Chinei a fost pe măsură.
