Duminică, în Spania au avut loc alegeri legislative anticipate. Deși sondajele preelectorale anunțau o largă victorie a conservatorilor spanioli, rezultatele au fost cu totul altele. Conservatorii au obținut cel mai mare număr de sufragii, dar nu se poate vorbi de o victorie zdrobitoare, așa cum așteptau. Nu au reușit să aibă decât 136 locuri în parlament, motiv pentru care au început deja negocieri pentru a se evita un nou scrutin. Partidul Socialist nu numai că nu a suferit înfrângere, așa cum au arătat recentele alegeri municipale și regionale, dar a obținut 2 milioane de voturi în plus față de scrutinul din 2019, ceea ce i-a adus două locuri în plus (122) în parlament. Acest rezultat este foarte important, consolidând în manieră absolută poziția sa de lider al partidului.
În ce-l privește pe Alberto Nuniez Feijoo, liderul Partidului Popular (Dreapta), deși revendică – conform rezultatelor scrutinului – dreptul de a forma noul guvern, nu dispune de majoritate absolută pentru a trece imediat la lucru. Este adevărat că numărul crescut considerabil de voturi i-a adus un număr mult mai mare de locuri în parlament (de la 86 a ajuns la 136). Nu are însă majoritatea necesară de 176 parlamentari care să-i permită să formeze singur guvernul. În discuție au apărut diverse ipoteze. Este puțin probabil – spun unii analiști – ca Feijoo să obțină sprijinul Partidului naționalist basc (centru-dreapta), care găsește nepotrivit să-și asocieze voturile și vocea unei alianțe în care ar veni și partidul de extremă dreapta Vox. Această formațiune politică a obținut 33 locuri în parlament, cu 20 mai puține decât la scrutinul precedent. Se pune însă problema ”votului util” de la Dreapta. În 2019, Dreapta s-a cristalizat din trei formațiuni: Partidul Popular(istoric), centriștii din partidul de tendință liberală Ciudadanos (absorbit pe traseu de Partidul Popular) și Vox. La acest scrutin, aceștia nu au mai putut fi – se pare – mobilizați să voteze in corpore pentru Partidul Popular, cu liderul său Alberto Nuniez Feijoo, în special pe toți centriștii și pe alegătorii radicalizați să voteze împotriva partidului lui Sanchez.
În viitoarele negocieri pentru noul guvern, analiști politici spanioli cred că partidul care poate face diferența este cel al fostului președinte separatist catalan Carles Puigdemont, refugiat în Belgia pentru a evita justiția spaniolă. Partidul său a obținut 7 locuri în parlament. Această formațiune s-a instalat într-o opoziție sistematică față de toate instituțiile spaniole, inclusiv față de guvern, dar Sanchez este cel care a grațiat colegii săi politici (care nu plecaseră din țară și fuseseră condamnați) și a reformat Codul penal în favoarea lor. Unii analiști, inclusiv alegători, recomandă un guvern alcătuit împreună de Partidul Popular cu Partidul Socialist. În declarația de după scrutin, Alberto Nunez Feijoo a spus: ”Îmi asum responsabilitatea de a începe un dialog în vederea formării noului guvern conform voinței majorității spaniolilor. Cer partidului care a pierdut alegerile, Partidului Socialist, să nu blocheze țara. Toți câștigătorii alegerilor au guvernat țara, eu trebuie să încerc”. Spania se află, deci în fața unei dileme; fie o înțelegere între PP și PSOE, așa cum dorește liderul PP, variantă în care toate partidele – în afara Dreptei și a Vox- se aliază și îl sprijină pe Sanchez, fie o Spanie blocată și revenirea la urne.
