Economia va crește în anul 2024, conform agenției de rating Standard and Poors (S&P) cu 3%, dar, paradoxal sau nu, deficitul bugetar crește și el la 6%. Evident, te-ai aștepta ca odată cu creșterea economiei să vedem și o reducere a deficitului bugetar, dar nu… cum să se întâmple ceva normal?, deficitul crește și el de la 5,7% în 2023 la 6% în 2024, cifră estimată ce-i drept, pentru că, cine știe? poate că ne autodepășim și depășim 6%! De ce se întâmplă aceste lucruri? Pentru că trăim peste posibilități, așa cum afirma cineva de la înălțimea unui salariu lunar de câteva mii de euro lunar? Evident că nu, iar dacă cineva trăiește peste posibilități este chiar statul împreună cu aparatul său bugetar care este extins peste….posibilități! Cu alte cuvinte, pentru a echilibra bugetul trebuie să privim cu mult mai multă atenție spre cheltuieli, nu doar să ne gândim ce taxă să mai punem ca să majorăm veniturile bugetare. Sigur, este necesar un aparat bugetar de lucru, problema este la dimensiunea lui, iar o analiză serioasă în acest sens nu s-a făcut niciodată, consecința fiind aceea că rămânem în continuare cu niște cheltuieli bugetare enorme, ineficiente, cheltuieli suportate din împrumuturi, ceea ce face ca deficitul bugetar să rămână în continuare foarte sus.
Problema este că și deficitul de cont curent este în continuare mare, ceea ce, împreună cu deficitul bugetar, duce la o inflație mare, cea mai mare din U.E. Degeaba crește PIB-ul, degeaba crește salariul mediu în România atâta vreme cât românul cheltuiește cea mai mare parte a veniturilor pe hrană și plata utilităților. PIB-ul este un indicator care nu ne spune totul despre nivelul de trai al majorității populației, ba putem spune că este chiar irelevant fără o mulțime de alte informații care ne arată realitatea vieții de zi cu zi a populației. Iar despre salariul mediu brut sau net, precum și despre alte ,,medii”, ce să mai vorbim? Sub aceste ”medii” optimiste se ascund, de foarte multe ori, adevărate drame, oameni care abia își duc viața de pe o zi pe alta, o natalitate scăzută, pentru că un copil nu se întreține cu o ,,medie”, plecarea în masă în afara țării, pentru că, de asemenea, nu pot să trăiască cu o ,,medie” pe care de fapt nu o au, este doar o statistică.
Sunt multe persoane, și nu le condamn, care se întreabă sau întreabă, de ce suntem nemulțumiți, deși vedem că toate au crescut, și este adevărat: PIB-ul, salariul minim și cel mediu, economiile populației din bănci etc.?
Pentru că de toate aceste creșteri, deși este foarte bine că se întâmplă, nu beneficiază, așa cum ar fi firesc, marea majoritate a populației. Pentru că aceste creșteri ar trebui să se reflecte în infrastructură, în transporturi, în sănătate, în educație etc., lucru care nu se întâmplă, iar acest lucru produce aceste nemulțumiri. Nu spun că nu suntem azi, 2024, ca și acum 10 ani, 20 ani, dar spun că am putea fi mult mai bine, iar comparația ar trebui să o facem în special cu ceea ce am fi putut fi dacă erau luate, poate, alte măsuri. Altfel, PIB-ul a fost mai mare în socialismo-comunismul de dinainte de 1990 comparativ cu perioada interbelică, dar nu putem spune și că a fost o societate care ne-a mulțumit, nu? Sau cel puțin pe unii dintre noi!
