Specialiști în științele educației, la iniţiativa şi sub coordonarea ministrului educației și cercetării, Monica Cristina Anisie, au început o analiză asupra rezultatelor obţinute la evaluarea PISA de către elevii de la noi aflaţi în pragul absolvirii învăţământului general obligatoriu. Că rezultatele aparţin elevilor este interpretarea simplificată pentru uzul comun. De fapt, evaluate sunt sistemul educaţional în partea lui de bază şi perspectiva economico-socială pe care o anunţă. „Testul PISA”, cum s-a încetăţenit la nivel cotidian, este normal să constituie un subiect eminamente de interes economic.
„Testul PISA” (inclusiv cu confuzia omonimică trimițând spre Italia), este o evaluare inițiată de OECD – Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare. PISA este un acronim. Vine de la Programme for International Student Assessment/„Programul pentru Evaluarea Internațională a Elevilor”. Se desfăşoară din trei în trei ani, cu începere din 2000, fiind programat până în 2024. Obiectivul este de natură economico-socială: în ce măsură tinerii consideraţi în mod rezonabil a fi la începutul mersului pe picioarele lor în viaţă dau semne că pot s-o şi facă şi, de aici, cât pot societatea, economia să conteze pe ei.
Adresarea este către decidenţii în probleme de politici în educaţie şi formare şi, mai departe, către executanţii profesionişti în domeniu. La noi, a fost însuşită încadrarea teoretică a aplicării programului, însă tratarea a fost, este şi în prezent, şcolărească. Programul este pus în rând cu examenele tutelare şi înspăimântătoare Bacalaureat şi Evaluarea Naţională (tocmai din teamă şi „respect” scrise aşa, cu iniţială mare, deşi ele sunt substantive comune), dar sunt puse în rând cu acestea numai ca aliniere, în rest comparaţia fiind încercată ca să se arate că nu sunt la fel.
„Testul PISA” este luat după cum este şi botezat: ca o testare, precum cele din clasele a II-a, a IV-a şi a VI-a (cea din clasa a VIII-a, care vine la rând, rămâne ignorată ca rost al ei, fiind ridicată cu spaimă la rangul de „admitere în liceu”, eventual numită anacronic „examen de capacitate”).
Conform unei tradiţii păguboase a şcolii noastre dintotdeauna, ce e testare este tratat drept ceva ce vine din afară („de la inspectorat”), nu e teză, nu e examen, nu e cu note sau dacă e cu note, „nu se pun” (adică nu se trec în catalog), deci nu contează. Ba „Testul PISA” nici nu cere să se înveţe nimic, deşi se dă la citire/lectură (se cheamă aşa, dar e scris, adică alt motiv de nesufereală), matematică, ştiinţe, plus, de la ediţia în discuţie acum, o probă ocazională. Pentru „Testul PISA” nu există modele de subiecte anunţate din timp „de la minister”, nu se fac simulări, nu funcţionează o industrie a auxiliarelor cu „succes garantat”, „elevi de 10 (zece)”, „tot ce trebuie să ştii pentru…”.
Poate de-acum, după „succesul” mediatic al recentelor rezultate, se va forma şi dezvoltata o piaţă a meditaţiilor pentru „Testul PISA”, vor apărea auxiliare cu teste pentru Test, ba nu ar fi de mirare ca de pe niveluri decizionale să se ia măsura ca profesorii să facă pregătire cu elevii pentru „Testul PISA”. De fapt, începutul în această direcţie a şi fost făcut după ediţia precedentă a evaluării PISA, când s-a declanşat zorul să se elaboreze subiecte pentru examenele naţionale în maniera celor de la această evaluare.
Cum similitudinea nu a putut să fie făcută decât la nivel de atmosferă a enunţurilor (despre împrejmuirea unui teren, înclinaţia unui acoperiş etc.) pentru că făcătorii de subiecte nu apucaseră să înveţe cum se fac şi cum se rezolvă problemele „Testului PISA” şi cum între o ediţie şi alta a evaluării sunt trei ani, elanul s-a stins. Ca urmare, după rezultatele ediţiei în actualitate, s-au putut auzi şi citi explicaţii de mai mare dragul pentru rezultatele îngrijorătoare, de felul că sub influenţa tehnologiei atât de accesibile şi de rapid accesabile, elevii noştri au ajuns să citească mai repede decât înţeleg ce citesc sau că specificul şcolii noastre nu e să se predea „în stilul PISA”, aşa că e anormal să li se ceară elevilor rezultate bune la o asemenea evaluare.
Drept contrapondere au fost aduse argumentele de tradiţie, referitoare la olimpicii noştri şi la tinerii care, plecaţi din şcoala românească, sunt străluciţi în mari universităţi, institute şi companii.
Analiza pornită asupra rezultatelor curente la evaluarea PISA-OECD este normal să reprezinte un punct de luat în seamă şi atât, dintr-o abordare a ceea ce se învaţă la şcoală, în ce fel şi pentru ce anume, aşa cum de analizat este cât de utilă e societăţii şi economiei învăţătura cu care ies absolvenţii. În rest, îmbunătăţirea punctajului şi a locului în clasamentul unei evaluări fie ea PISA nu pot constitui scopuri în sine pentru o analiză.
