Exodul forței de muncă înalt calificate, sabotarea viitorului României

Radu Minea, preşedintele Federaţiei Sindicale din Cercetare şi Proiectare din România

În condițiile actuale nu mai putem vorbi despre migrare, este un adevărat exod al creierelor, fără nicio intervenție de afară, datorită liberei circulații a forței de muncă, atât în spațiul european, cât și în afara acestuia. Dacă am vrea să acuzăm unele state de o atitudine neprietenoasă, ar fi privind facilitățile acordate solicitanților cu înaltă calificare, un exemplu în acest sens fiind oferit de reglementările post-Brexit ale Angliei.

A căuta vinovați în afară este foarte simplu, fiind o practică cunoscută, infinit mai greu este să recunoaștem propriile greșeli, mai ales când sunt generate de incapacitatea autorităților, a clasei politice de a genera și aplica politici pentru a stopa acest proces.

Dacă în primii 10-15 ani, la nivel european, pierderea era și pentru noi și pentru partenerii europeni, deoarece această forță de muncă specială era utilizată mult sub calificarea avută, solicitanții acceptând locuri de muncă necalificată sau necesitând o calificare medie, care erau oricum mult mai bine plătite decât posturile calificate din țară, acum situația s-a schimbat. Țările-gazdă au înțeles greșeala și avantajele aduse de migranți, utilizați și remunerați corespunzător calificării, sunt substanțiale, atât din punct de vedere economic, cât și social.

Pentru România pierderea este imensă, investitorii acuzând lipsa acestei categorii de forță de muncă și recurgând la ”import” de personal cu înaltă calificare și nu numai.

Situația din domeniul Cercetării Științifice-Dezvoltării Tehnologice este exemplul concludent despre rezultatul a 30 de ani de politici contrare interesului național, care se constituie și într-o vulnerabilizare a securității naţionale. S-au distrus institutele și unitățile de cercetare și proiectare, viitoarele locuri de muncă ale tinerilor cu înaltă calificare ce doreau să se dedice cercetării științifice-dezvoltării tehnologice. Avem acum specialiștii noștri peste tot în lume, în institute de cercetare de prestigiu, deoarece în țară totul, începând cu legislația, inclusiv finanțarea și perspectiva carierei, este ostil abordării corecte, europene a locului cercetătorului, tehnologului, proiectantului tânăr. Este semnificativ să prezentăm rezultatul ultimilor 30 de ani asupra acestei categorii ocupaționale, când din aproximativ 170.000 de salariați, din care 60.000 cercetători atestați, am ajuns în 2019 la aproximativ 14.600 salariați, din care aproximativ 2.500 sunt în institutele Academiei Române, având regim de bugetari, cu un salariu necorespunzător importanței activității, dar oarecum asigurat, ceea ce nu este cazul celorlalți colegi. Migrarea cercetătorilor tineri și a celorlalți specialiști din institutele și unitățile de cercetare, proiectare, pregătiți în România, are și un aspect specific, tinerii se angajează în institutele /unitățile de cercetare, care au supraviețuit, în majoritate cunoscute de colegii din institutele din U.E., înainte de 1989, stabilesc legături în cadrul unor colaborări științifice interinstituționale, ce le îmbogățesc CV și apoi migrează fără probleme privind acceptarea.

Dezinteresul guvernanților, a politicienilor se manifestă și prin cinismul cu care îi tratează pe cei ce se încumetă să rămână în țară, considerați inferiori față de colegii lor care vin din afară, cooptați ca evaluatori, consilieri și chiar elaboratori de strategii, bineînțeles cu remunerație corespunzătoare. Este un îndemn fățiș la migrare, dacă vrei să fi ”apreciat” în țară.

Sunt numai câteva considerente privind situația migrației persoanelor cu înaltă calificare, cu precădere a tinerilor, din România, țară care dacă ar respecta recomandările europene și angajamentele asumate, nu ar fi ajuns în această stare îngrijorătoare pentru viitorul nostru.