Printre cele mai vândute titluri la recent încheiata ediţie a Târgului de Carte Gaudeamus se numără ”Omul care muta nori. Şapte povestiri”, de Radu Paraschivescu, ”Brisbane”, de Evgheni Vodolazkin, ”O ţară se construieşte zi de zi”, de Adrian Cioroianu şi ”Rugăciune pentru Cernobîl”, de Svetlana Aleksievici, potrivit unui material de pe teletextul TVR.
De asemenea, între cele mai vândute titluri ale unor edituri putem aminti şi ”Femei care aleargă cu lupii”, de Clarissa Pinkola Estes, la Editura Niculescu, ”Suspicious Minds”, de Gwenda Bond, la Editura Nemira, ”Marea carte de bucate româneşti”, la Editura Paralela 45, ”Maria Tănase – Artista, omul, legenda”, de Stejărel Olaru, la Editura Corint. (sursa: bucurestifm.ro).
La o primă vedere, sunt şi bune, şi rele care se desprind din aceste statistici. În primul rând, ne bucură faptul că sunt prezenţi trei autori români cunoscuţi, că interesul pentru literatura contemporană autohtonă este încă viu. Se simte faptul că publicul se orientează în general către ”best-seller”, către ceea ce promite a face senzaţie (de exemplu cartea Clarissăi Pinkola Estes, cea a Gwendei Bond sau chiar romanul lui Vodolazkin), şi mai puţin către cărţi-cult sau de nişă, ceea ce este normal întrucâtva, dar nu neapărat definitoriu pentru valoarea intrinsecă a cărţii respective.
Faptul că în cursa pentru Trofeul Gaudeamus, în cadrul editurilor, locul al treilea a revenit Grupului editorial ART (amintim, în urma Votului Publicului) îl consider totuşi un semnal că publicul român caută în continuare calitatea.
Găsim un titlu de Nobel (”Rugăciune pentru Cernobîl”), dar de ce lipsesc titlurile Olgăi Tokarczuk şi ale lui Peter Handke, recent laureaţi cu acelaşi premiu?
Ne bucură, de asemenea, interesul publicului pentru biografia unei legende a muzicii româneşti, Maria Tănase, în acelaşi timp pare oarecum ridicolă clasarea pe prima poziţie în titlurile unei edituri cunoscute (Paralela 45) – care chiar dacă este destul de eclectică în ce priveşte conţinutul, are multe titluri de ficţiune şi chiar o categorie de ”capodopere ale literaturii” – a unei… cărţi de bucate.
Am crezut că vor fi prezente în top mai multe titluri din literatura promovată atât de mult în ultima vreme, adică motivaţională, recreativă etc., iar faptul că nu prea sunt mi se pare un câştig.
Într-un fel, publicul român pare a se ghida după acelaşi principiu care l-a călăuzit şi la alegeri: să luăm din ofertă ceea ce s-a promovat cel mai mult, în acelaşi timp căutând să nu ne facem singuri un deserviciu. Ceea ce nu e rău, dar se putea şi mai bine…
