În OUG care prevede lărgirea bazei impozabile pentru mediul privat, ordonanță care se dorește a fi implementată până la sfârșitul anului, sunt prevăzute și măsuri care să reducă cheltuielile bugetare, așa cum este de altfel menționat și în expunerea de motive: ,,Deoarece neadoptarea măsurilor de limitare a cheltuielilor bugetare ar genera un necesar de finanţare suplimentar în anul 2024, rezultând un nivel nesustenabil al deficitului bugetului general consolidat de peste 6 % din produsul intern brut, ceea ce va avea ca efect creşterea datoriei publice cu riscul înăspririi condiţiilor de finanţare a acesteia….”. Da, este corect să se reducă cheltuielile bugetare, dar avem de fapt de a face doar cu o eșalonare a acestor cheltuieli sau cu prorogări ale prevederilor unor acte normative pentru anul 2025. Iată, de exemplu, ce se dorește a se întâmpla cu unele drepturi obținute în instanță:
,,Art. VIII – (1) Tranșele aferente anului 2023 din sumele prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, care fac obiectul plății eșalonate…… neplătite până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se plătesc în anul 2024;
(2) Prevederile alin. (1) se aplică și în ceea ce privește tranșele aferente anului 2023 din sumele prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii, având ca obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, reglementate prin actele normative prevăzute la același alineat.
Art. IX- (1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituţiile şi autorităţile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie 2024-31 decembrie 2024, se va realiza astfel:
a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu.”
Cu alte cuvinte, se diluează hotărârile judecătorești, deoarece sumele obținute în instanță se vor încasa de cei în drept în mai mulți ani, respectiv în 5 ani. Mai mult, statul va trebui să indexeze aceste sume cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică, la care se vor adăuga și dobânzile legale. Cu alte cuvinte, amânarea prezentă în scopul de a ne încadra într-un deficit bugetar ne va duce la cheltuieli suplimentare în anii următori, de fapt rostogolim datoriile prezente în viitor, așa cum facem de altfel la fiecare sfârșit de an, transferăm greutățile prezentului de pe umerii noștrii pe cei ai urmașilor. Dar ce este mai grav este faptul că statul poate să nu-și respecte propriile legi, poate să amâne executarea unor sentințe judecătorești, poate greși fără să i se întâmple nimic, pe când contribuabilul care plătește acest stat nu are această posibilitate, el trebuie să se supună legilor, bune, rele, cum sunt, ceea ce este normal de altfel, dar nu s-ar putea să avem aceiași măsură de ambele părți? Pentru că și acest lucru ar fi normal, nu?
