Cu o creștere de 0,3% la semestrul II 2025 față de aceeași perioadă a anului 2024 și cu o estimare a BERD pentru întregul an 2025 de 0,9%, putem afirma că de fapt economia românească stagnează, alții spun că ar fi chiar în recesiune tehnică. Pe de altă parte, mulți sunt entuziasmați că în băncile românești avem capital pentru a fi împrumutat așa cum nu am avut vreodată. Oare este acesta un semn bun? Unii ar spune da, însă mie mi se pare că nu este chiar așa. Faptul că în bănci sunt undeva pe la 130 miliarde de euro în depozite, pe când creditele acordate sunt la 70 miliarde de euro, ne arată ceva: pe de o parte companiile sunt în expectativă, așteptă să vadă ce se va întâmpla cu legislația fiscală, care nu mai are niciun fel de predictibilitate, și-au pus investițiile pe ,,hold”, iar pe de altă parte multe nu sunt bancabile, adică finanțabile, cel puțin nu la nivelul cerințelor pe care le are banca. Dar acesta este un semnal și pentru bănci, care stau pe un ,,munte” de bani pe care nu îi poate plasa în economie, iar atunci când îi plasează sunt, din punct de vedere al companiilor, foarte scumpi. În acest context, împrumuturile luate de către stat sunt un debușeu extraordinar pentru bănci, doar că pentru populație și pentru companii este un factor care scumpește foarte mult costul banilor împrumutați, iar efectele sunt creșterea prețurilor, consecința fiind o presiune în plus pe inflație.Ca să nu mai vorbim de subfinanțarea din sectorul economic, de faptul că firmele românești care nu au acces la credite externe, mă refer la cele mici și mijlocii, trebuie să concureze cu cele care iau credite externe la costuri mult mai mici.
Apropo de predictibilitatea legislației economice să-i zicem: în timp ce pachetele II și III se lasă așteptate, se discută și apoi se dau mesaje contradictorii, cu alte cuvinte nu se știe ce se va întâmpla, vedem că se legiferează eliminarea unor măsuri din pachetul I, adoptat deja! Nu discut despre legitimitatea demersului actual, poate că s-a greșit inițial, însă semnalul este foarte, să-i zicem, contradictoriu. La ce să se mai aștepte cetățeanul, firmele? Ce urmează? Revenind la finanțarea firmelor de către bănci, cred că ar fi bine ca băncile să se aplece mult mai mult spre potențialul afacerilor pe care sunt solicitate să le finanțeze, mai puțin pe o ,,poză” de moment. Sigur, este un risc, dar aceasta arată viziune. Altfel, vor risca să pățească același lucru ca și sectorul turistic care ani de zile s-a bazat pe voucherele de vacanță, nu a profitat de această oportunitate pentru a investi în dezvoltare, în creșterea calității serviciilor oferite, a crezut că sectorul va beneficia de aceste subvenții de fapt, forever, iar acum, când s-au înjumătățit la 800 de lei, așadar tot mai au o subvenție, numai că persoanele beneficiare nu sunt dispuse să completeze sumele necesare pentru o vacanță, au rămas fără turiști. Așa se poate întâmpla când statul nu va mai apela așa de mult la bănci, ca atare băncile ar trebui să se aplece mai mult spre necesitățile sectorului economic, ale populației. Dacă statul a primit încrederea băncilor internaționale de la care s-a împrumutat direct, de ce nu ar primi și economia românească aceeași încredere? Evident, pe bază de indicatori financiari, dar și pe perspective, pe viziune. Vedeți, pentru asta avem nevoie de rating de țară recomandat investițiilor.
