Firmele cele mai afectate de măsurile fiscale care urmează a fi luate de către guvern sunt, în general, firmele mici, firmele care se încadrează la categoria microîntreprinderilor, respectiv cele care au venituri sub 500.000 euro, dar sunt obligate să aibă cel puțin 1 angajat. În anul 2022, deja s-a înăsprit fiscalitatea substanțial în ceea ce privește aceste firme, să ne amintim că pentru contractele part-time au fost introduse contribuții sociale și impozit pe venit la nivelul cel puțin a unui salariu minim brut pe economie, chiar dacă firma nu avea nevoie de 1 contract full-time, măsură care a afectat firmele mici în special, iar de la 01.01.2023 s-a redus și pragul până la care erau încadrate ca microîntreprinderi, de la 1.000.000 euro la 500.000 euro, dar în plus, s-a scos impozitarea de 3% pentru firmele care nu au angajați, astfel că acestea sunt nevoite să aibă cel puțin un angajat dacă doresc să rămână la impozitarea cu 1% a veniturilor prevăzute de Codul Fiscal. În urma acestor măsuri, s-au pierdut locuri de muncă, o parte din cele part-time, firmele mici neputându-și permite plata full-time, cele mari găsind alte soluții, dar s-au și închis o parte din acestea, așa cum o arată datele de la ONRC. Cu toate acestea, măsurile preconizate a se lua de către guvern în scopul majorării veniturilor, nu mai amintim acum de reducerea cheltuielilor bugetare, par a lovi cel mai mult, din nou, microîntreprinderile.
Astfel, măsurile despre care se discută sunt:
– reducerea, din nou, a plafonului, de la 500.000 euro la 250.000 euro sau chiar până la plafonul de la care firmele devin, obligatoriu, plătitoare de TVA, 300.000 lei, adică aproximativ 60.000 euro, la cursul actual.
– creșterea impozitului pe venituri, de la 1% la 2,5%, pentru microîntreprinderile plătitoare de impozit pe venit care au o rată a profitului mai mare de 30%, presupun că în condițiile în care trebuie să aibă 1 angajat, pentru că nu ni se spune acest lucru.
Aceste măsuri sunt măsuri ce afectează strict microîntreprinderile, pentru că celelalte măsuri preconizate, cum ar fi majorarea TVA, eliminarea unor cote de TVA, majorarea de accize etc., ar afecta și celelalte firme mai mici sau mai mari.
Se pune întrebarea: de ce sunt vizate, mereu, microîntreprinderile? Sigur, în primul rând, pentru o creștere a încasărilor la stat, dar oare chiar va avea statul venituri mai mari din această creștere de impozite și taxe? De ce am îndoieli? Pentru că:
1. – reducerea plafonului și trecerea la impozit pe profit nu înseamnă automat o creștere de venituri, pentru că s-ar putea ca impozitul pe profit de 16% să fie mai mic decât impozitul pe venit de 1%. Dacă este mai mic, de ce nu-și doresc microîntreprinderile să fie plătitoare de impozit pe profit, o întrebare firească, nu? Iată câteva motive: de multe ori, acel angajat obligatoriu este chiar proprietarul firmei, care-și dorește să aibă un contract de muncă și o contribuție la pensie. Dacă impozitul pe profit va fi mai mare decât cel pe venit, s-ar putea să renunțe la acest contract, deoarece nu va dori să mai plătească și contribuții sociale, impozit pe salariu, plus un impozit pe profit majorat. Apoi, trecerea la impozitul pe profit înseamnă cheltuieli administrative mai mari, cu evidențele contabile mai complicate (cheltuieli deductibile, nedeductibile fiscal etc.), soft-uri mai complexe etc., impozitul pe venit fiind mai ușor de administrat chiar și de organele fiscale, fiind ceva similar cu diferența de administrare dintre impozitul progresiv și cota unică.
2. – în ceea ce privește rata profitului mai mare de 30%, putem spune că odată cu obligativitatea de a avea 1 salariat, această rată rareori este depășită, deci nu cred că se vor aduna impozite suplimentare semnificative, în schimb să vedeți diferențe de opinii cu organul fiscal în ceea ce privește stabilirea ratei profitului, procese în instanță etc. Dar, chiar dacă ar fi așa, adică ar avea o rată a profitului mai mare de 30%, o impozitare suplimentară ar lăsa mai puțini bani în firmă, încasările din dividende ar scădea, posibilitățile de dezvoltare a acestor afaceri mici, uneori de familie, ar scădea, ca să nu mai spunem că ar influența și prin faptul că, fiind mai puțini bani în economie, încasările de TVA din vânzări, alte impozite și taxe la celelate verigi ale economiei, producători și comercianți, ar scădea și ele.
Totuși, atunci, de ce insistă guvernul cu aceste măsuri? Oare să fie faptul, pe lângă condiționalitățile din PNRR, că aceste firme mici nu au o putere suficientă de negociere cu guvernul? Să fie o lipsă de viziune a celor care decid asemenea măsuri? Indiferent care sunt motivele, nu cred că aceste măsuri vor rezolva problema deficitului bugetar, în schimb, cu siguranță, vor crea mari probleme pentru micii întreprinzători.
Da, sunt microintreprinderi cu 1 singur angajat care e in fapt proprietarul.
Dar exista si fenomenul divizarii fictive a firmelor in micro-intreprinderi pentru beneficierea de facilitati fiscale.
Unul din domeniile in care se practica divizarea este industria IT.
Firmele (nedivizate) din aceasta industrie au de obicei intre 30 si 100 de angajati, dar sunt unele si mai mari de atat.
Cunosc cazuri de divizare fictiva cand 9 programatori de la firma A apar in acte cu incetarea contractului de munca si apoi reangajati la firma B (controlata de unul din asociatii de la A, nu neaparat asociatul majoritar). 9 angajati e maximul la microintreprinderi (din cate stiu).
La infiintarea unei microintreprinderi se pot accesa fonduri europene (de ordinul a 100.000 euro sau cam asa ceva), iar pentru asta iti trebuie ‘pile’ la nivelul autoritatilor locale pentru intocmirea dosarului si trimiterea lui. In cazurile cunoscute de mine, din asa fonduri s-au cumparat laptopuri, televizoare cu diagonala mare pentru sala de conferinte etc.
In sfarsit, pentru microintreprinderi se dau niste avantaje si la infiintare si pe parcursul activitatii, iar unii stiu sa le foloseasca la maxim.
Nu exista avantaje la înființare pentru microîntreprinderi.
Care avantaje la înființare? Nu exista.