Revenirea la școală și la facultate, în clase și în amfiteatre, după 15 mai, e o speranță întreținută de nerăbdare. Forma online în care se desfășoară până atunci activitatea de învățământ a fost reglementată printr-o modificare adusă Legii educației naționale nr. 1/2011; la fel, și examenele. A fost legiferată și bibliografia examenelor naționale ajustată după condițiile actuale. Continuarea și finalizarea anului de învățământ preocupă la nivel global. Miniștrii educației din UE și alte state europene s-au reunit într-o videoconferință sub egida președinției croate a Consiliului Uniunii Europene pentru „un schimb de experiențe și strategii menite să asigure continuitatea procesului de învățare, a incluziunii și echității”. Foști miniștri, precum și experți în educație și economie au avut o întâlnire de lucru online, găzduită de senatorul și ex-ministrul argentinian Esteban Bullrich și Vikas Pota, fondator și CEO al organizației Mission Education.
Legiferarea posibilității de a face școală și de a da examene online este un câștig din categoria învățămintelor actualei crize: „În situaţia în care se instituie starea de urgenţă sau starea de asediu, potrivit prevederilor constituţionale, activităţile desfăşurate în învăţământul preşcolar şi şcolar se pot desfăşura şi online, pentru asigurarea exercitării dreptului fundamental la învăţătură. Pentru învăţământul preuniversitar, Ministerul Educaţiei şi Cercetării elaborează metodologia derulării activităţilor în unităţile de învăţământ în sistem online, care cuprinde precizările necesare astfel încât să se asigure desfăşurarea activităţilor în cele mai bune condiţii” și „examenele de finalizare a semestrelor şi a studiilor de licenţă şi masterat, susţinerea referatelor şi a tezelor de doctorat desfăşurate online în anul universitar 2019-2020 sunt recunoscute pentru formele de organizare – cu frecvenţă, cu frecvenţă redusă şi la distanţă. Prevederile anterioare se aplică şi pentru activităţile desfăşurate în învăţământul preuniversitar prevăzute la art. 262 din Legea educaţiei naţionale şi se aplică în oricare an şcolar şi universitar în care se instituie starea de urgenţă sau asediu”.
În același timp, un mare câștig al acestor constrângeri de școală în izolare este recosniderarea profesorului. „Criza demonstrează, încă o dată, că educația nu se poate face fără să existe un arhitect al procesului de învățare, la nivelul fiecărei clase, iar acest arhitect nu este ministrul educației, nu este primarul, care are responsabilitatea infrastructurii școlare, nu este inspectorul școlar, nu este directorul școlii, ci profesorul, cel care, cu dedicație și profesionalism, alimentează curiozitatea fiecărui elev în parte și îl ajuta să progreseze, chiar și în condițiile izolării sociale, determinate de pandemia Covid-19”, spunea profesorul Remus Pricopie (ministru într-o perioadă și actual rector) în amintita reuniune de experți. Poate acum va fi pusă la locul cuvenit ideea că nu profesorul trebuie să fie centrul clasei, „atotștiutorul”, deținătorul adevărului. Ba profesorul trebuie să fie cel care captează interes, atenție, încredere în clasă. El e cel care știe mult mai mult în domeniu decât cei din clasă, el deține și transmite adevărul științific. Profesorul este cel fără care școala nu poate să existe.
Apelul de moment la platforme, surse deschise, emisiuni TV permite comparații care să confirme primatul școlii făcute în școală cu oameni de meserie, pe care informalul și extracurricularul nu pot decât cel mult s-o completeze. Cât privește „opinia experților” că tot mai mult școala se va muta online, asta e de pus în aceeași categorie cu speculațiile firave cum că închirerile de spații vor regresa pentru că firmele au descoperit ce bine merge lucrul de-acasă.
Din suspendările și amânările de examene se poate trage învățătura că normal este un bacalaureat unic într-un an, fără sesiune specială pentru „olimpici” și fără sesiune „de toamnă” în august.
În context, experiența acestui an poate va înlătura cu totul pe viitor ideea începerii cursurilor mai devreme de 15 septembrie. Sigur, întreruperi precum cea de față pot apărea și în primul semestru, însă nevoia unui spațiu de manevră temporală rămâne. Bine ar fi și ca anul școlar să aibă o structură fixă și să dispară consultările pe o temă care nu ar trebui să presupună așa ceva.
Experiența gravă a perioadei actuale e stringent să impună igiena în normalitatea oricărei școli și să lase cu totul de domeniul trecutului toaleta din curte și chiuvetele cu robinete înțepenite.
Mai ales ca învățătură de minte, între orele de „educație pentru” bine ar fi să-și găsească de-acum loc și educația pentru existență cotidiană civilizată, cu „teme” banale, precum spălatul pe mâini, mersul la medic, deschiderea ferestrelor, chiar poziționarea față de cei din preajmă.
Pana acu ne chinuiam sa-i indepartam pe copii de telefoanele mobile folosite la scoala si la examene si de PC urile de acasa care-i faceau prea sedentari, iar azi am ajuns sa-i rugam sa dea examene ca la Universitatea Spiru Haret, de la distanta !