Apariții editoriale: ”Istoria Bistriței antice”, de Pr. prof. Nicolae Feier, Editura Karuna, 2021
Această scriere coboară în adâncul ființei noastre naționale pentru a ne ridica identitatea din străfundul patrimonial.
Asupra bistrițenilor de demult, manualele școlare nu zăboveau deoarece îi considerau veniți din epoca de piatră, abia intrați în comuna primitivă a bronzului. Deci păreau o populație rudimentară.
În realitate, Trinitatea Bistriței, izvorâtă în arealul Năsăud-Suceava și ulterior trifurcată în ardeleană, moldoveană și vâlceană, incumbă un spațiu complex cu nebănuite comori, valori de referință universală.
Personalități istorice și culturale, între care Vasile Pârvan, Nicolae Iorga, Mihail Kogălniceanu, Ștefan Pascu, Constantin Giurescu, Lucian Blaga au făcut referire, disparată, la aspecte inedite furnizate de Comitatul Besterezza – Dellosul autohton al Demetrei în cadrul unor consfătuiri oficiale și publicații de specialitate.
Însă, cu toate că informațiile au avut ecou, nimeni n-a mers mai departe, să cerceteze și ”sinapsele” corelative ce-ar fi condus, obiectiv, la configurarea ansamblului.
Temerara misiune de a ordona ”puzzle”-ul, întregindu-l cu piese noi, esențiale și-a asumat-o profesorul preot Nicolae Feier.
Ne putem întreba dacă rolul i-a fost atribuit întâmplător sau nu, luând în considerare că autorul s-a născut și a activat exclusiv pe aceste meleaguri…
Cert este că domnia sa a luat pe cont propriu, spre rezolvare, o chestiune a istoriei și a dus-o la bun sfârșit.
Părintele a procedat metodic, înarmat cu răbdare și hotărât să valorifice orice detaliu colateral în economia cauzei, dar mai ales descoperirile arheologice din dealul burgului Bistrița, efectuate în toamna lui 1955 de cercetătorii Institutului național de profil.
Volumul recent publicat de Editura Karuma confirmă că autorul nu a vizat doar o doctă, dar simplă arhivare a materialului documentar, ci constituirea unui compendiu de ordin patrimonial-lingvistic, arhitectonic, artistic, obicei vestimentar, sacerdoțiu, cult etc., demonstrând tradiția conservată pe parcursul a patru milenii și extinsă sub raport instituțional, monahal.
Un probatoriu consistent, din piese unicat, întru care ceea ce însuși autorul a numit ”Perla coroanei Bistriței antice” ilustrează plurivalența respectivelor artefacte.
Vasul acesta, adus la lumină, are 3.800 de ani, adică e mai bătrân cu 1.000 de ani decât nașterea Romei – și incizarea, pe fundul rytonului, a balaurului dacic confirmă numitorul comun cu vasul folosit de Marea preoteasă Pytia, cu prestația preoților acesteia în templele tracice – numite bassii -, precum și numele aristocratico-sacerdotal Tarabostes. Extragerea acestui vestigiu concludent s-a operat din Dellosul bistrițean, mai exact din templul și cimitirul lui de incinerație a geto-dacilor agatârși.
De asemenea, probatoriul mai ilustrează și transmigrația tradițiilor besse în etape etnogenetice românești, inclusiv asupra unui principat al besseților condus de Princeps Corum Ossoiul (Principele besseților, Osul cel Mare, 1068 d. Hr.).
Înlănțuire firească, reverberând în tematica socială de confesiune creștină demonstrată de celebrul Pater noster în limba bessilor, stră-româna, păstrat în Mănăstirea carmelită din Ierusalim.
Salutară inițiativa de a reda, în finalul cărții, un ultim foto color al vestigiilor, analizate și interpretate în text, spre a facilita cititorului percepția perpetuării tematicii mitologice a vestimentației și a obiectelor de podoabă.
Atenționăm asupra planșei ceramice cu motivul spiralei (Șarpele Iytiei), descoperită în sanctuarul Dellosul Demetrei din Bistrița, artefact ce demonstrează că ”Vasul de aur” al Pytiei nu este adus din altă parte, ci face parte din cultura arheologică a locului.
Un foarte interesant tablou aflăm, de asemenea, privind colajul Pytia ”originală” dintr-un dialog cu regele Egeu în oglindă cu reprezentarea descoperită la Bistrița.
Sau cureaua lată cu trei cozi și trei catarame, ”șerparul” din Buleag! Ori zeița Ahy Glykoma Armonia, descoperită la Constanța.
Cu acest volum complex, construit cu migală și acribie, dr. Feier demonstrează că a obținut exact ce și-a dorit.
”Bistrița, aici este adevăratul meu spațiu mioritic… Cât timp am stat în grădina mea de pe Burg, în Dealul Târgului, n-am putut să bănuiesc, nici măcar în visurile mele poetice, că sălășluiesc aici, la Bistrița, pe un cimitir dacic de peste 3.500 de ani, că dacii, a căror cenușă a fost găsită lângă grădina mea în vreo 40 de urne, au fost contemporani cu Moise, Profetul, și cu nu știu care dintre piramidele Egiptului, că ei au trăit aici, la Bistrița, cu câteva secole înainte de luptele de la Troia…” (Lucian Blaga).