Masa caldă a elevilor, lăsată pe aragaz

Executivul a decis prin ordonanţă de urgență majorarea valorii pachetului alimentar acordat elevilor şi preşcolarilor prin programul național „Masa caldă în școli” de la 7 lei la 10 lei/zi/beneficiar. Programul reprezintă mai mult decât o intervenţie de protecţie socială, având un rol benefic dovedit într-o problemă majoră a sistemului nostru educaţional: reducerea abandonului şcolar, recuperarea unor copii pentru învăţătură, deci spre binele propriu şi, pe termen lung, în folosul societăţii, al economiei. Numai că aceeaşi decizie guvernamentală legiferează prelungirea unei neîmpliniri: programul va fi aplicat în continuare numai în câteva şcoli şi grădiniţe (pilot), iar măsura bună în felul ei de alocare a bugetului aferent pe an calendaristic nu pe an şcolar ca până acum consfinţeşte că programul nu va fi aplicat ca lumea nici în anul şcolar 2019-2020, după ce pilotarea avusese termen de finalizare anul 2017-2018.

Aparent e un triumf. De fapt, e o neputinţă disimulată. Programul național „Masa caldă în școli” continuă, chiar mai bine decât până acum, pentru că bugetul alocat creşte de la 30,7 milioane de lei la aproape 46,7 milioane de lei, adică o majorare cu 40%. Pe deasupra, „ca element de noutate, în vederea evitării organizării a două proceduri de atribuire a contractelor de furnizare/servicii a pachetelor alimentare/mesei calde de către compartimentele de specialitate din cadrul primăriilor, noua ordonanţă de urgenţă prevede trecerea de la an şcolar la an calendaristic, aspect ce contribuie la asigurarea continuităţii programului-pilot”. Reglementarea este bine-venită, însă menţinerea contextului incomplet de aplicare (numit eufemistic pilotare) va face ca programul să nu funcţioneze de-adevăratelea nici în viitorul an şcolar. Informaţia poleită în acelaşi ton, cum că „de asemenea, pentru evaluarea corespunzătoare a programului-pilot de acordare a unui suport alimentar pentru preșcolarii și elevii din 50 de unități de învățământ preuniversitar de stat, s-a decis implementarea acestuia pentru o perioadă mai lungă de timp, fiind necesară continuarea pilotării pentru cel puțin un ciclu de învățământ”, în realitate sună trist şi îngrijorător. E trist că beneficiare vor fi foarte puţine unităţi de învăţământ în comparaţie cu amploarea fenomenului pe care programul îl are ca obiectiv de contracarare şi, mai ales, e trist că neputinţa a înţepenit programul la acest număr, când chiar statistica citată în susţinerea programului îi arată utilitatea, din moment ce de la începerea pilotării abandonul şcolar a scăzut de la 6,1% la 1,3%. Într-un cuvânt, blocarea, imposibilitatea de a duce treaba până la capăt, e ascunsă după invocarea nevoii de evaluare corespunzătoare. E şi îngrijorător, pentru că apare acum enunţată şi necesitatea continuării pilotării „pentru cel puțin un ciclu de învățământ”, formulare confuză care a arată a amânare sine die, deoarece un ciclu de învăţământ ţine patru ani şi nu reiese unde e considerat începutul ciclului de referinţă.

Sub aspect economic, o prevedere legată de aplicarea programului în discuţie (prevedere benefică, dar probabil nespectaculoasă din perspectiva prezentării propagandistice) este aceea că, „pentru obţinerea unor preţuri cât mai competitive, autorităţile contractante pot opta pentru atribuirea contractului de achiziţie publică fie pe întreg pachetul alimentar /întreaga masă caldă, fie pe loturi distincte pe categorii de produse ce intră în componenţa pachetului alimentar/mesei calde, potrivit legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice, iar faza finală a procedurii de atribuire poate fi organizată prin licitaţie electronică, cu respectarea legislaţiei din domeniul achiziţiilor publice”. Unităţile de învăţământ au astfel posibilitatea să aleagă din ce anume îşi alcătuiesc singure pachetele de produse în limita costului-standard. E de ştiut aceasta în condiţiile „tradiţiei” care face ca în jrul şcolilor şi grădiniţelor să roiască tot felul de ofertanţi, de lapte, corn, mobilier şcolar, auxiliare didactice, servicii precum tabere, baluri, anvelopare, hidroizolare etc.  

Blocarea în faza de pilotare a unui program cum este „Masa caldă în şcoli”, a cărei utilitate este recunoscută şi susţinută elementar de ani de zile, trebuie asociată cu încetinirea vecină cu eşecul a programului „Şcoala după şcoală”. Simplu spus şi omeneşte făcut, statul la masă e normal să se petreacă după programul de şcoală, în spaţiul şcolii. Din nefericire, facilitatea astfel creată a fost speculată pentru dezvoltarea în afara şcolii (ca spaţiu şi profesionalism), pe seama şcolii şi a părinţilor, a unei veritabile industrii „after school”.

- Publicitate -