Numărul şcolilor şi grădiniţelor în care elevii şi preşcolarii beneficiază gratuit de masă la prânz creşte în acest an de la 50 la 150. Dincolo de această creştere apreciabilă, programul „Masa caldă” se menţine în faza de pilotare, deşi implementarea lui a început din 2016, prevederea aplicării prin lege există din 2011, iar utilitatea îi este susţinută incontestabil la nivel economico-social. În aceste condiţii, ceea ce sub aspect cantitativ este prezentat drept realizare înseamnă, de fapt, o neîmplinire.
Fără a fi nici pe departe un simplu serviciu de asistenţă socială, masa de prânz asigurată în şcoală are implicaţii la nivelul educaţiei, al familiilor şi al societăţii, pentru că ajută la prevenirea abandonului şcolar şi le dă părinţilor siguranţă în privinţa copiilor şi timp să-şi vadă de câte ceva din multele pe care le au pe cap. În context, este de reamintit ceea ce a ajuns să fie total trecut sub tăcere, anume integrarea mesei de la prânz într-un program extins ca timp şi activităţi, „Şcoala după şcoală”, de asemenea legiferat, asumat de guvernanţi, însă etalat numai sub unghiuri convenabile acestora.
Programele „Şcoala după şcoală” şi „Masa caldă” au fost gândite la începutul lor ca inseparabile. Originea o au într-o probă de parteneriat public-privat din 1998, când o organizaţie neguvernamentală – Federaţia Internaţională a Comunităţilor Educative Secţiunea România (FICE România), care în acest an împlineşte 30 de ani de activitate – a iniţiat o colaborare cu administraţia publică locală a sectorului 4 şi cu o unitate de învăţământ – Şcoala Gimnazială Nr. 96 – şi a făcut să funcţioneze ceea ce atunci s-a numit „Programul prelungit în şcoală” şi „Centrul de zi în şcoală”.
După ore, elevii stăteau la masă, apoi rămâneau să-şi facă temele, să se angreneze în activităţi extracurriculare, să se joace. Noutatea pentru sistemul nostru educaţional şi reuşita s-au datorat valorificării profesionalismului, expertizei proprii în domeniu şi adaptării unor bune practici cunoscute în lume de către preşedintele organizaţiei FICE România, profesorul Toma Mareş, susţinut de directorul de atunci al şcolii, profesorul Virgil Botezatu. Realizării i s-a dus vestea, promotorii s-au implicat cu idei în reglementările ulterioare.
Programul „Şcoala după şcoală” a devenit literă de lege în 2011 (Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011), ca program gratuit în care elevii să beneficieze de o masă caldă, sprijin pentru efectuarea temelor, îndrumare în activităţi pentru dezvoltare personală, recreere etc. În 2016 (OUG nr. 72/2016) a fost instituit „Programul-pilot de acordare a unui suport alimentar pentru preşcolarii şi elevii din 50 de unităţi de învăţământ preuniversitar de stat”.
Pilotarea avea termen de finalizare anul şcolar 2017-2018, numai că prin OUG nr. 92/2017 a fost prelungită, fără ca măcar să fi fost mărit numărul şcolilor, deşi într-o primă formă, noua ordonanţă prevedea aşa ceva. Peste încă un an, pilotarea a fost iar prelungită (OUG nr. 97/2018), tot în 50 de unităţi, cu creşterea valorii zilnice a mesei calde sau a pachetului alimentar la 10 lei de la 7 lei şi cu aplicarea pe an calendaristic, nu pe an şcolar.
Termenul de finalizare s-a mutat în 2019. A trecut şi 2019, am intrat bine în 2020 şi abia acum a fost reglementată prin OUG masa caldă a elevilor şi preşcolarilor, tot pilot, cu termen de bilanţ peste încă un an, însă, ce-i drept, pentru un număr triplu de unităţi şi cu o creştere importantă a numărului beneficiarilor faţă de anul trecut, cu 41.888, ajungând astfel la 65.343 de copii (81.983 mii lei).
Ministerul Educaţiei şi Cercetării anunţă că „decizia de extindere cu 100 de noi unități de învățământ are la bază efectele pozitive generate asupra beneficiarilor direcţi şi indirecţi. Studiile de impact au arătat că această măsură a avut ca efect scăderea ratei abandonului şcolar, diminuarea absenteismului (sic! într-o comunicare a instituţiei tutelare a învăţăturii de carte), precum și formarea deprinderii, la copii, pentru o alimentație sănătoasă”. Generalităţile de domeniul evidenţei sunt copiate de la un an la altul în OUG. Nu se spune nimic, dacă tot e pilotată şi studiată aplicarea, despre funcţionarea în mod efectiv, care rămâne afectată de mecanismul licitaţiilor publice, de cursa contestaţiilor care provoacă întreruperi şi întârzieri, de limitele omeneşti şi administrative ale autorităţilor locale, de condiţiile din unităţile de învăţământ.
La douăzeci şi ceva de ani de la iniţierea programului, încă i se cercetează oportunitatea; şi asta, la un program cerut de toată lumea, al cărui efect benefic nu ar avea de ce să mai fie pus în discuţie.
