Minorităţi naţionale în Bucovina – Ruşii-lipoveni din Botoşani

În perioada 4 – 9 octombrie 2021, Departamentul pentru Relații Interetnice (DRI) al Guvernului României a desfășurat Programul „Diversitate și patrimoniu cultural prin prisma mass-media. Schimb de experiență și bune practici cu parteneri de proiecte din regiunea Dunării. Turismul cultural – o șansă pentru dezvoltare locală”, organizând o vizită de documentare pentru jurnaliști în Județele Suceava și Botoșani.

La marginea de nord-est a orașului bucovinean Botoșani se aflau pe vremuri niste terenuri mlăștinoase și pustii care necesitau lucrări pentru a deveni agricole și fertile. Pe la 1870 aici s-a așezat o comunitate de ruși-lipoveni.

Erau staroveri, adepti ai Bisericii de rit vechi, oameni foarte credincioși, fugiti din Rusia pentru că refuzau să se supună reformelor religioase introduse în biserica rusă de Patriarhul Nikon la Sinodul din 1654 și mai târziu de Ţarul Petru cel Mare.

Staroverii nu au acceptat să își lepede barba și portul specific, nici să își schimbe calendarul, nici să își facă semnul crucii cu trei degete și nu cu două, în numele dublei firi a lui Hristos, de Dumnezeu adevărat și Om adevărat, după învăţătura Sfinţilor Părinţi. Așa încât au luat drumul pribegiei, răspândindu-se în întreaga lume, în căutarea unei ţări mai tolerante. Au lăsat în urmă tot ce aveau și, rupându-se de toate cele materiale, au fugit în necunoscut doar ca să își apere credinţa.

Au sosit și pe pământul românesc, venind din regiuni diferite, pe trasee diferite, în două mari valuri: primul pe vremea lui Petru I, al doilea, în timpul țarinei Ecaterina a II-a (1762–1796). S-au stabilit în mod deosebit în Dobrogea la gurile Dunării (pescarii) și în Bucovina (gradinarii), dar și în județele Brăila, Constanța și Ialomița.

La Botoșani, rușii-lipoveni s-au aşezat în Mahalaua Târgul Nou, unde au gasit terenuri libere și surse de apă – pârâul Sidna și numeroase izvoare -, propice ocupaţiei lor de grădinari.

Neîntrecuţi lucrători ai pământului, lipovenii au asanat terenul, au făcut amenajări hidrografice și de terasament: au captat izvoarele, au deviat cursul pâraielor, au creat două iazuri la cote diferite, din care au irigat pământul, făcând dintr-un loc pustiu o zona înfloritoare și roditoare.

Asigurau aprovizionarea târgului cu produse agricole, se ocupau de asemenea cu apicultura, pomicultura, munca la drumuri și căi ferate, cu îndiguiri și săpături de tot felul (supranumiţi „excavatoare cu barbă”), dar și cu negustoria. Retrași, muncitori, buni gospodari, rușii staroveri s-au încadrat foarte bine în societatea românească, cu care s-au creat relaţii de prietenie și de bună vecinătate.

Oameni împăcaţi cu ei înșiși, biserica le dădea liniştea sufletească și munca pe cea trupească. Pentru lipoveni, credinţa era totul. La Botoșani, și-au ridicat, în inima cartierului lipovenesc, o Biserică înaltă de 45 m, cu hramul ”Nașterea Maicii Domnului”, azi monument istoric. De la Părintele paroh, Batiuşka Vladimir Condratov, am aflat că s-a început construcţia la 1853 și s-a finalizat prin 1870.

Lăcaşul a ars în 1967 și în incendiu s-au pierdut iconostasul original și numeroase icoane vechi, aduse cu ei de credincioși la refugiul din Rusia. Biserica a fost de curând restaurata, recăpătându-și frumuseţea, dar icoanele scăpate din foc nesesită încă restaurare, ca și cărţile de cult, vechi de sute de ani, din zestrea comunităţii.

Fiecare parohie cântă cântările sale vechi bisericeşti pe melodii proprii, unice, păstrate prin memorie orală, care ar trebui culese și înregistrate ca să nu se piardă.

Delegaţia de jurnalişti din partea DRI a ajuns la Comunitatea Rușilor Lipoveni (CLR) Botoșani chiar de Ziua Internaţională a Educației. Însoţită de Președintele Ovidiu Ivanov, a vizitat obiectivele de patrimoniu cultural: Biserica, Centrul Cultural ”Corneliu Finașcu”, care include și primul muzeul al comunității introdus în circuitul obiectivelor turistice, unde se păstrează obiecte foarte vechi specifice culturii rușilor lipoveni. S-a efectuat un tur al cartierului istoric lipovenesc, trecand și pe la gospodăria tradiţională a dnei prof. Ana Todorovici, și pe la Cimitirului rușilor lipoveni din Botoșani.

A avut loc de asemenea loc o întâlnire cu reprezentanții CRL Botoșani, cu care ocazie Matușca Olga Zakoliukina, soţia preotului și referent cultural, împreună cu un grup de tineri din comunitate, au explicat importanţa educaţiei prin joc și lucru manual, cunoaşterea vieţii prin jucării. La Centrul Cultural initiat de regretatul Corneliu Finașcu, Presedintele Fondator al CRL Botoșani, copiii învaţă să picteze pe lemn și ceramică, să confectioneze mici obiecte traditionale: Motanka – păpuşica împletită umplută cu grăunţe, Padrusnikul – perniţa folosită în biserică și Lestovka – legătura între cer și pământ, atât de frumos colorate și de încărcate de simboluri religioase, Papușile Matrioska ce simbolizează trecerea de la o generaţie la alta, o păpuşă născând-o pe cealaltă, intrumente muzicale ca Trisoka, Poisicele pe care băieţii le primesc la botez și pe care doar oamenii necuvincioși îndrăznesc să nu le poarte.

Nelipsite în portul bărbătesc tradiţional mai erau cămașa lungă rubaska, cizmele de piele și evident barba, iar în cel femeiesc sarafanele lungi și largi ca să îngăduie închinarea în biserică, baticul pe cap, zbornicul pentru femeile căsătorite și șalurile colorate.

Matușca Olga Zakoliukina lucrează de aprox. cinci ani cu copiii din comunitate. Există un nucleu de bază al activităţilor, format din 30-35 de copii care, în timpul vacanţelor de vară, studiază slavona, limba veche bisericească, și activează în ansamblurile artistice. Dintre aceştia, 20 urmeaza cursurile de limba maternă, predate de prof. Daniel Elisei, dascălul de limba rusă.

Staroverii își fac și azi semnul crucii cu două degete, ţin posturile, respectă Pravilele Sf. Apostoli, ale Sf. Părinţi și Canoanele Bisericii. Se închină la Maica Domnului, la Sf. Nicolae, Sf. Ilie, Sf. Haralambie, dar și la sfinţii lor, care au avut de pătimit după 1654, persecutaţi și arși pe rug, cum ar fi Sfântul Avvakum, mucenic și mărturisitor, important autor de limba rusă, sau fiica sa spirituală, Sf. Feodosia Marozova, simbol al rezistenței religioase împotriva reformelor patriarhului Nikon, torturată și exterminată prin inaniție într-un beci, în temniţa din Borovsk.

Biserica a fost cea care i-a unit pe staroveri, i-a sprijinit în momentele foarte dificile. Prin ea prin s-au păstrat limba, obiceiurile și tradițiile. În familii s-a pus accentul pe valorile spirituale și pe educatie.

Deasupra intrării în casa lipoveneasca stă Sfantă Cruce și Rugăciunea Sfintei Cruci, iar în camera de zi tronează Lejanka – sobă și plită și cuptor -, loc cald de stat și de dormit. Și de băut ceai din nelipsitul samovar.

Astăzi, ca grup etnic, rușii-lipovenii din România numără cca 40.000 persoane, dintre care CRL Botoșani cuprinde aprox.1.200 de membri. E o comunitate foarte activă, cu reprezentanţi în toate domeniile vieţii sociale și cu foarte mult tineret, pentru care se desfăşoară activităţi educative. Preşedintele CRL Botoșani, Ovidiu Ivanov, se preocupă de păstrarea valorilor identitare, de supravieţuirea religioasă, culturală, lingvistică, în care Biserica și Centrul cultural deţin un rol foarte important.

În cadrul vizitei, am remarcat multiplele talente ale dnei Livia Ivanov, coautor al Monografiei rușilor lipoveni din Botoșani, realizatorul unui film dedicat comunităţii, dar și solist vocal al grupului artistic pentru adulţi. Cele trei ansambluri artistice ale CRL Botoșani, unul de adulti și două de tineret, au încântat audienţa cu un minunat program artistic.

Trăind astăzi în Brazilia, Uruguay, Bolivia, Australia, Canada, Alaska, Japonia, în Polonia, Austria și Ţările Baltice, staroverii din întreaga lume sunt uniţi. Există o legătură între toti şi prin faptul că se întrunesc anual la Sinodul de la Brăila, Centrul Mondial al Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi, în Catedrala Mitropolitană a staroverilor, care adăposteşte moaştele primului lor Mitropolit, Ambrozie. Aici sunt hirotoniţi preoţi pentru bisericile de rit vechi din toată lumea – în România, ţara căreia rușii-lipoveni îi sunt recunoscători, care a reprezentat un tărâm al făgăduinţei și care le-a oferit și le oferă respectul și toleranţa religioasă pe care și le doresc.