Dr. Dan Mihai Bârliba
Cu scuzele virtuale ce s-ar cuveni a fi adresate în primul rând Voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt, dar şi autorului dramei istorice “Apus de soare”, Barbu Ştefănescu Delavrancea, afirm de la bun început că Moldova este a mea şi a fratelui meu, a scumpilor noştri părinţi, bunici şi străbuni de pe acele fermecătoare meleaguri. De asemenea, mă voi strădui să dovedesc în rândurile următoare adevărul cuvintelor scrise de cronicarul Miron Costin: “Nasc şi în Moldova oameni.”.
Ortodoxia moldavă cuprinde nume, rostite cu evlavie, ale unor modele nemuritoare de viaţă şi de credinţă în Dumnezeu: duhovnicul Daniil Sihastrul; Voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt; Mitropoliţii Moldovei, Dosoftei şi Varlaam. Mănăstirile din Nordul Moldovei (Moldoviţa, Suceviţa, Voroneţ, Humor şi Putna) au apropiat sfinţenia Cerului de pământul muritorilor, una dintre expresiile acestei apropieri fiind “albastrul de Voroneţ”.
“Moldova literelor” a primit, prin veacuri, în braţele sale pe: Grigore Ureche; Miron Costin; Ion Neculce; Nicolae Milescu Spătarul; Dimitrie Cantemir, creatorul celebrei lucrări “Descriptio Moldaviae”/Descrierea Moldovei; Gheorghe Asachi; Ion Ionescu de la Brad; Mihai Eminescu; Vasile Alecsandri; Ion Creangă; Costache Negruzzi; Emil Gârleanu; Spiru Haret; Simion Mehedinţi; Mihail Sadoveanu (pe care l-am cunoscut, copil fiind, în iulie 1958 împreună cu fratele meu şi părinţii noştri la vila lui de vacanţă de la Vânători, Neamţ); Calistrat Hogaş; Cezar Petrescu; Victor Ion Popa; Ionel Teodoreanu; Eugen Lovinescu; Dimitrie Gusti; George Bacovia; A.D. Xenopol; Mihail Kogălniceanu; Nicolae Iorga; Alexandru Philippide; Elena Farago; Grigore Antipa; Magda Isanoş; Vasile Conta; Ion Petrovici; Nicolae Labiş; Alexandru Piru ş.a.
Iată ce scria, în aprilie 1849, bardul de la Mirceşti în poezia “Adio Moldovei”: “Scumpă ţară şi frumoasă,/O! Moldovă, ţara mea!/Cine pleacă şi te lasă/E pătruns de jale grea,/Căci, plutind în visuri line/Pe-al tău sân ca într-un Rai,/Dulce-i viaţa de la tine/Ca o dulce zi din mai!”.
“Moldova sunetelor” i-a proiectat în Eternitate pe Barbu Lăutaru, George Enescu, Ciprian Porumbescu, Mihail Jora, Emanuel Elenescu, Sergiu Celibidache şi Stan Golestan. Din păcate, Destinul nu i-a adus înapoi acasă pe unii dintre dânşii, lăsându-i pe meleaguri străine pentru veşnicie.
Mai întâi, îl las să se prezinte singur pe cel care a generat admiraţia lui Franz Liszt aflat într-o vizită la Iaşi în iarna anului 1847, reuşind să reproducă imediat din memorie o improvizaţie muzicală a marelui compozitor: “Eu sunt Barbu Lăutaru,/Starostele şi cobzaru’/Ce-am cântat pe la domnii/Şi la mândre cununii…/Dragi boieri de lume nouă,/Ziua bună vă zic vouă./Eu mă duc, mă prăpădesc/Ca un cântec bătrânesc./Ridicaţi câte-un pahar/Pentru Barbu Lăutar!”
Într-un interviu acordat presei române, George Enescu declara aceste cuvinte despre minunatele locuri în care se născuse la 19 august 1881: “De Moldova mă simt legat prin toate fibrele mele. Legătura mea cu pământul, cu cerul şi apele Moldovei nimic nu o poate deznoda. În molcomul peisaj moldovean, printre oamenii cuviincioşi, de discretă nobleţe sufletească ai acestei blagoslovite provincii, mă simt ca în cel mai prielnic mediu. Mă simt înfrăţit cu tot ce este moldovean.”
La rândul său, Ciprian Porumbescu se asocia în permanenţă cu Moldova natală, aşa cum reiese dintr-o scrisoare trimisă din Italia în februarie 1883: “O! Nu vă puteţi închipui cât îmi este de dor să mă duc odată acasă! Să şed în căsuţa caldă, lângă sobă, să văd prin fereastră cum cade zăpada şi să mă visez în mândra Italie unde am petrecut atâtea zile frumoase, unde mi-am recâştigat în câtva pierduta sănătate.”
Mai spicuiesc câteva gânduri ale lui Sergiu Celibidache despre locul deţinut de urbea moldavă în biografia sa: “Dacă azi mi-a rămas o mare doză de poezie, pe care de multe ori reuşesc să o materializez şi în muzică, asta se datoreşte în întregime Iaşului… Şi când a fost vorba să iau hotărâri mari, le-am luat ca ieşean, adică cu înţelepciune moldovenească.”
În zilele noastre, o distinsă doamnă moldavă, “fermecând la superlativ orice portativ” (combinaţia semantică îmi aparţine), cucereşte întreaga lume: Angela Gheorghiu, renumita soprană înzestrată cu un glas de aur care combină vocile celebrelor cântăreţe de operă Maria Calas şi Renata Tebaldi. În acelaşi timp, plaiurilor Moldovei le sunt asociate numele interpretelor de muzică populară Angela Moldovan şi Sofia Vicoveanca.
“Moldova culorilor” a fost de-a lungul anilor reprezentată de: Octav Băncilă; Gheorghe Tattarescu; Ştefan Luchian; Nicolae Tonitza; Camil Ressu; Theodor Pallady. Din cuvintele lăsate posterităţii de Maestrul Ştefan Luchian am ales următoarele: “Am adunat florile câmpului într-o oală de lut şi le-am pus apă atât cât să nu moară iute. După ce au murit, le-am înviat pe pânză şi au devenit nemuritoare.”
În ceea ce priveşte “Moldova formelor”, nimeni nu ar putea să îl dea uitării pe “Patriarhul sculpturii româneşti”, Ion Irimescu trecut în Eternitate la vârsta de 102 ani; am avut privilegiul ca, în cursul anului 1998 să îl cunosc pe Maestrul Ion Irimescu la Muzeul lui din Fălticeni pe care îl considera a fi “o carte unde mi-am scris amintirile unei vieţi.” De asemenea, merită a fi evocat sculptorul George Apostu, creatorul operei “Tatăl şi Fiul”, o prelucrare artistică a temei universale “Copacul Vieţii”.
Scenele teatrelor şi ecranele cinematografelor au primit deseori alese daruri ale artei interpretative din partea unor mari moldoveni ca: Matei Millo; Lucia Sturdza-Bulandra; Miluţă Gheorghiu; Costache Antoniu; Grigore Vasiliu-Birlic; Radu Beligan; Ştefan Ciubotăraşu; Alexandru Giugaru; Leopoldina Bălănuţă; Emil Botta; Nineta Gusti; Rodica şi Ştefan Tapalagă; Constantin Tănase; Nicolae Stroe şi Vasile Vasilache; Octavian Cotescu; Sandu Sticlaru; Olga Tudorache; Margareta Pogonat; Valeria Gagealov; Rodica Mandache; Constantin Codrescu; Alexandru Arşinel ş.a.
Mai evoc “triada moldavă a talentului” din sportul feminin mondial: atleta Lia Manoliu (împreună cu care am participat, la Cardiff/Ţara Galilor la două seminarii europene pe tema relaţiei dintre tineret şi sport); gimnasta Nadia Comăneci; canotoarea Elisabeta Lipă.
Referitor la “Moldova eroilor”, aduc în atenţia cititorilor mei două locuri emblematice ale istoriei neamului nostru. *La împlinirea a cinci veacuri de la Victoria în Bătălia împotriva trupelor otomane de la Podul Înalt/Vaslui, în anul 1975 a fost dezvelită statuia ecvestră din bronz a Voievodului Ştefan cel Mare. *Inaugurat în septembrie 1938, “Mausoleul de la Mărăşeşti” este dedicat celor peste cinci mii de soldaţi şi ofiţeri români căzuţi, în vara anului 1917, în luptele din Primul Război Mondial. Mihai Eminescu afirma în poemul “Moldova” (publicat postum la 15 iunie 1941 în revista “Dacia”): “Stă neclintit Moldova, ţesând la pânza vremii./Viteji îi erau fiii şi purtătorii stemii,/Cei dătători de lege şi-aşezători de datini,/Lumină din lumină, Muşatini din Muşatini.”
Închei cu câteva însemnări din cărţile editate în perioada 2016-2017: “Dimitrie Cantemir a demonstrat Europei că şi Moldova noastră poate fi poliglotă.”; “În fiecare noapte, Îngerii coboară în Moldova pentru a admira Voroneţul; apoi se ridică la Ceruri, mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru încuviinţarea sfintei călătorii.”; “Dacă Bachus era moldovean, el putea fi caracterizat ca «un zeu di-vin».”; “Cronicarilor Miron Costin şi Ion Neculce nu le-ar conveni să audă pe cineva spunând că ei au scris «după ureche»; de fapt, au scris după un alt mare cronicar moldovean pe nume Grigore Ureche.”
Foarte frumos! Felicitări!