Pâine şi buget

Sunt două teme eterne de discuții în spațiul public.Extrem de importante, ele fiind legate ombilical, dovadă și expresia „să nu-i iei pâinea de la gură”. La fel ca salariul cu sarea, știut fiind că soldații legiunilor romane erau plătiți în sare, care, valorificată, se trasforma ca ingredient în pâine și, prin tranzacții, în bani. Deci, în buget. Mai mult, pâinea și bugetul aduceau un anumit grad de stabilitate prin asigurarea liniștii sociale prin divertisment. „Pâine și circ” a fost și va rămâne o strategie politică funcțională. Cu alte cuvinte, toate discuțiile, analizele și chiar disputele nu au cum să mire. Este și normal și a devenit o politică extrem de eficientă oferind spații de manevră fie în situații delicate, fie în cele avantajoase precum creșterea peste așteptări a indicatorilor statistici relevanți.

Să dăm câteva exemple. Premierul României, domnul Florin Cîţu, a fost prea iute criticat că n-ar fi știut cât este prețul pâinii, motivând că nu consumă acest produs. Chiar în condițiile în care, potrivit datelor Eurostat, românul este cel mai mare consumator de pâine din Uniunea Europeană, cu un consum mediu de peste 90 de kilograme. Mai mult, potrivit Institutului Național de Statistică, sectorul de panificație este cel mai dinamic din industria alimentară și asigură cele mai multe locuri de muncă. Eu cred că nu trebuia blamat. A fost o reacție abilă a omului politic Florin Cîţu prin care a apărat progresele statistice ale economiei românești, atât de lăudate în discursuri, iar pe de altă parte să dea o altă valență creșterii puterii de cumpărare, dovadă stând și recenta postare a domniei sale pe Facebook: ”Salariul mediu net lunar a crescut în 2021 mult mai rapid decât rata inflației în fiecare lună. Asta înseamnă că fiecare leu câștigat în plus are o valoare mai mare (cumpără mai multe bunuri). Ca să înțeleagă și psd-iștii: așa creşte puterea de cumpărare”. Sunt argumente care să susțină că varianta cu „nu știu, nu consum pâine” a fost cea mai bună din punct de vedere… politic. Dacă răspundea senin că prețul este de 1 leu, însemna că toată construcția creșterii economice se surpă. Aici era problema. Majoritatea românilor, în special pensionarii, ar fi răspuns rapid, fără ezitare, indicând prețul celei mai ieftine pâini din România. Adică 1 leu. Nu pentru că este mai bună, mai sănătoasă, ci pentru că atât își permit. Un răspuns din reflex. Cred eu că acest indicator de 1 leu/pâine este cel mai important în descrierea situației economico-sociale. Nu întâmplător, cifrele statistice relevante privitoare la cota de 23,4% a ratei riscului de sărăcie în România față de 16,6% media europeană, 18,1% a ratei de sărăcie în muncă față de 9,4% rata europeană sunt evitate politico-diplomatic în discursuri și prezentări. Nu are rost să mai prezentăm aici toți indicatorii calității vieții. Sunt prea bine cunoscuţi și ne irosim energia.

Apropo de energie. Ce se întâmplă cu prețul ei și care este impactul real al scumpirii asupra consumatorilor? Și aici diplomația politică se ridică la rang de artă.”Am discutat astăzi cu ministrul Energiei și reprezentanții ANRE, OPCOM, Transelectrica și Consiliul Concurenței pentru a înțelege mai bine situația creșterii la energie și gaze. Voi identifica rapid cele mai bune soluții pentru a trece cu bine peste iarna care urmează și, pentru că nu avem timp de pierdut, voi relua discuțiile pe acest subiect săpătămână viitoare” – lămurea lucrurile premierul pe pagina sa de Facebook. Considerați că mai era necesară întrebarea „care este prețul…?”. Era inutil, fiind vorba despre o problemă care ține de nuanțe, având în vedere că acum vorbim despre o piață concurențială unde consumatorul nu mai este captiv și poate opta între mai multe oferte de preț, unele mai concurențiale decât altele. Bine, bine, dar unde este prețul cel mai mic? În problemă intervine providențial chiar ministrul Energiei, care a dat soluția. Cel mai mic tarif îl practică Hidroelectrica! Nu va bucurați că ați aflat ceva care acum nu vă ajută cu nimic. Hidroelectrica nu mai încheie contracte cu consumatorii casnici, „promoția” de vară s-a încheiat. Lămuritoare situația.

În condițiile în care ne-am „lămurit” cu pâinea, energia și nivelul aparent de trai, în ce condiții putem discuta despre mult trâmbiţata rectificare a Bugetului de Stat? Ea există, este generoasă și ambițioasă în obiective care sunt bazate pe realizările certificate statistic dar încă, cel puțin la această oră când scriu, nu este adoptată. Să nu pierdem timpul atât timp cât suntem asigurați că aceasta, rectificarea, este singura noastră cale spre dezvoltare. Despre buget o să mă rezum în a cita din declarația dată pentru Rompres de academicianul Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal: ”Pentru tot anul este credibilă cifra de 7% creştere a PIB, dar ea este însoţită de o creştere a deficitului de cont curent şi ea trebuia pusă în relaţie cu absolut necesara corecţie a deficitului bugetar. Cifrele acestea, că e 6,5% pe semestru, 7% pe tot anul, ele pot să ameţească pe unii. Trebuie să fie contextualizate” . Cu alte cuvinte, avem doar pâine și buget.

PS: „Necunoscuta este deci „cum se vor face ajustările”, cu ce efecte pentru oameni și firme și pe ce orizont de timp.”- Preşedintele Consiliului Fiscal, Academician Daniel Dăianu (din cuvântul introductiv de pe pagina oficială a instituţiei)