Pandemia este o prioritate, dar nu ne ține de foame

Viața românului în pandemie este dură, nu are niciun moment de relaxare, deși, de cum se scoală și deschide televizorul primește o veste extraordinară. Află că în România cea mai mare fericire este să fii bolnav, căci numai așa ai posibilitatea să deschizi ușa raiului, adică a farmaciei Catena unde în ritm de carnaval la Rio ți se îndeplinesc toate dorințele în cea mai autentică atmosferă de cântec, joc și voie bună.

Mai târziu, află de la o doamnă manager care are dubla calitate de mamă și medic că este bine să se vaccineze chiar dacă este imposibil. Ar fi posibil dacă fiecare român ar fi un ”esențial” sau dacă ar cunoaște adresele caselor conspirative unde se pot vaccina peste rând.

Pentru ca ziua să fie și mai interesantă, românii află că țara lor a uimit toată Europa cu nemaiîntâlnitele sale succese economice, chiar dacă pensiile și alocațiile nu cresc deși prețurile alimentelor și tarifelor la energie sunt tot mai ridicate.

Mai află românul că domnul Raed Arafat după ce a reușit prin ”protocoalele” inventate de domnia sa să transforme personalul medical din eroi în torționari a devenit adeptul politicilor de apărare a familiei și a viitorului copiilor. Probabil inspirat de îndemnul televizat al Ministerului sănătații adresat părinților conform căruia ”pentru sănătatea mentală a copiilor dumneavoastră petreceți cât mai mult timp cu ei”, domnul Arafat a hotărât să-i determine pe părinți să stea cât mai mult timp acasă. Cum? Simplu, prin carantinare.

Dacă la aceste ”evenimente” mai adăugăm și spectacolele mini-meeting-urilor doamnei senator Diana Șoșoacă, atunci nu ne putem plânge. Viața în pandemia românească nu este deloc plictisitoare, câteodată chiar tragicomică dacă ne uităm cum mascații greșesc adresele infractorilor și cum polițiștii păzesc înmormântările mafioților.

Îmi pare rău, dar trebuie să trec de la tragicomic la dramatic.

Trebuie să atrag atenția asupra unei informații recente care nu are nimic de a face cu pandemia, cu protocoalele domnului Arafat, cu criza locurilor la ATI și nici măcar cu veșnicele amenințări ale PSD că odată și odată va trece în opoziție.

S-a anunțat că România importă floarea-soarelui din Argentina cu 60 euro/tonă.

Mulți vor spune că este o informație banală. De ce ar fi așa de important? România importă oricum foarte mult, nefiind în stare să-și asigure din propria economie cca. 70% din bunurile vitale traiului?!

Acest import nu numai că are o importanță majoră din punctul de vedere al dezechilibrului balanței comerciale, dar este cu mult mai important deoarece reprezintă un semnal clar al pericolului în care ne aflăm. Este pericolul unei posibile viitoare crize alimentare datorată situației de înnapoiere și ineficiență a agriculturii românești.

Să mă explic:

Desigur, România importă de la mărar până la roșii, mere și cartofi, dar este un import necesar deoarece politica agricolă românească nu a acordat atenția necesară sprijinii, stimulării și finanțării – pe parcursul a mai mult de trei decenii – producției agricole autohtone. Sufocați de concurența marilor magaine cu capital străin, producătorii români au fost rapid eliminați de pe piață.

Nu este bine, nu este normal, dar este de înțeles de ce se importă în condițiile în care oferta internă este redusă.

Cu totul alta este situația importului de floarea-soarelui. La acest produs, România se înscrie printre primii producători mondiali, fiind în 2019 pe locul doi în Europa.

România exportă, nu importă floarea-soarelui. Politica agricolă românească a avut succes în domeniul producerii și exportului de floarea-soarelui.

Cum se explică în acest caz importul din Argentina ?

Prin simplul motiv că în anul 2020 producția a fost extrem de slabă din cauza secetei.

Deci, la floarea-soarelui nu putem învinui nejunsurile sau greșelile politicii agricole, ci doar pe Dumnezeu că nu ne-a dat ploaie.

De la mari exportatori am ajuns doar într-un sezon agricol mari importatori.

Prima concluzie: Avem o agricultură caracterizată prin meteodependență.

A doua concluzie: Agricultura meteodependentă este specifică economiilor slab dezvoltate ale ”lumii a treia”. Sunt economii cu un grad mare de ”fragilitate” în pericol de a intra în criză la cea mai mică dereglare a condițiilor de mediu.

A treia concluzie: Meteodependența agriculturii este o problemă de siguranță națioală, existând oricând pericolul ori al crizei alimentare, ori al creșterii periculoase a dependenței de import ce poate genera dezechilibre ale contului curent și chiar probleme de suveranitate națională prin eventuale presiuni și condiționări politice impuse de exportatori

A patra concluzie: Se moare nu doar de Covid, ci și de foame.

Aceasta a patra concluzie generată de un simplu import are valoare de simbol al stării economice grave în care ne aflăm. Trebuie să definească o prioritate chiar în condițiile în care – deocamdată – decidenții noștri politici au lăsat soarta economiei în seama Grupului de Comunicare Strategică.

Blocarea econoimiei prin carantinarea tot mai extinsă sau chiar printr-un lockdown trebuie să fie privită și prin prisma efectelor ei asupra unor programe de investiții vitale pentru economie. Unul dintre acestea este cel destinat irigațiilor și amenajărilor cu caracter pedologic în vederea diminuării meteodependenței. Orice întârziere în realizarea acestor programe estre un pas important pe care România îl face spre o criză alimentară inevitabilă.

În niciun caz nu avem dreptul să uităm de viitor, oricât de tragic este prezentul.

Economia nu așteaptă, nu poate fi pusă în cui până trece pandemia și abia după… mai vedem noi ce facem.

Pandemia va trece cu sau fără AstraZeneca, vor fi multe victime și multe pierderi dar important este să evaluăm încă de pe acum, cu calm și responsabilitate, prioritățile, iar acestea nu mai pot fi doar medicale.