Apariții editoriale: ”Părinții neamului românesc”, de Pr. prof. Nicolae Feier, Editura Nosa Nostra, 2020.
La un moment dat, în Paraclisul Maicii Domnului a fost inserată o întâmplare din Evanghelii ce pune în antiteză două atitudini: a omului mânat de cele mai bune intenții, dar angajat într-un demers facil și a persoanei prioritar interesate de aspectele de chintesență ale existenței.
Cheia pildei îi aparține lui Iisus, care spune: ”Fericiți sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc pe El”, nuanțând apropierea și diferența între a asculta și a păzi.
Ca atare, a asculta nu e sinonim cu a auzi ceva, ci își multiplică înțelesul, coroborând a parcurge, a lua la cunoștință conținutul Sfintei Scripturi, a medita asupra înțelesului, a decela și a însuși.
Iar a păzi nu se limitează la a proteja. Cuvântul Scripturii necesită garanții, cu interpretare corectă, asimilare liber consimțită, difuzare nealterată și, mai ales, a opera ”traducerea” lui în faptă.
Volumul ”Părinții neamului românesc” cuprinde pagini alese ale istoriei, religiei și mitologiei, răspunde preceptelor Mântuitorului, ambele devenind parte intrinsecă, exemplar onorată de seminția acestui neam.
Ne referim la acel simțământ ancestral, lăuntric, ”viu” în fiecare nativ care a poposit pe aceste tărâmuri, chiar atunci când Creatorul era numit Zalmoxis.
Creștinismul, ca atribut uman, s-a transferat de la sine în exprimarea protoromanilor, a bessilor, basarabenilor, călugărilor, monahilor până în zilele noastre, prin Mircea Eliade ori Părintele Stăniloae.
Obiectivul declarat al autorului a fost un corectiv istoric, argumentat, probat printr-o incursiune complexă în ce putem numi adevăratele origini ale acestui popor.
În subsidiar, însă, părintele Feier a vizat developarea conștiinței de sine a neamului nostru, fondată pe valori perene, indubitabile, de ordin moral, spiritual, religios.
De altminteri, acad. Constantin Giurescu a ”desenat” acest parcurs, specificând: ”Dacii sau geții au fost un popor de elită al Antichității, pomenit cu laude chiar de la început de către ”părintele istoriei”, Herodot”. ”Suntem cel mai vechi popor din sudul și estul Europei” ”și unul dintre cele mai vechi popoare ale Europei”. ”Suntem, apoi, cel mai vechi popor creștin din Europa”.
Din aceste considerente, abordarea acestui volum necesită finețe, coroborare atentă, diagnostic exact, concluziile corecte – aplicative disjungând cuvântul de modul în care elementele reverberează un comportament. Exact sub spectrul învățăturii lui Hristos.
Pe cale de consecință, exemplele au fost filtrate teologic și preoțesc, punând în valoare adevărul și calea îngemănate în același fapt.
Concret, descoperirile arheologice din situl Dellosul Demetrei din cetatea Burgul Bistriței au atestat antecedența covârșitoare a unor momente de referință stabilite istoric, vârsta obiectelor atingând 3.800 de ani – cu o mie înainte de întemeierea Romei.
Verii hitiți ai tracilor s-au înfruntat cu faraonul Ramses al II-lea în Bătălia de la Kodesh. Reținem un probatoriu major în semnificații pe traseul bestri, bessi, stăpâni mioritici baali, Terra Taraboste – Buretararabostes – Burebista…
În străvechiul templu al lui Apollo cu palisade piramidale din pământ tasat ascuns sub grădina din marginea pădurii, proprietatea surorii poetului Lucian Blaga, ”odihneau” de veacuri piese-unicat, cu valoare inestimabilă. Între acestea, Vasul de aur al Pytiei în format de cult, specific, dar eminamente bistrițean, balaurul dacic incizat la bază.
Din același vestigiu mai fac parte o secure de bronz, capetele volute, serpiforme ale zeului Dak și ale soției acestuia, Armonia, fiica lui Ary, strămoș al romanilor, fragmente ceramice cu motivul spirală bistrițeană, eytomul de cult.
Toate, fotografiate și însoțite de comentarii docte, clare asupra semnificațiilor conexe, ca de pildă plasamentul balaurului dacic pe fundul vasului, la interior ori pe toartă, având specificația ”să fie scufundat și omorât în apa jertfelor” ori ”să fie stăpânit, supus”. Conexiunile-interpretare se desfac, treptat, în evantai spre domeniul lingvistic, sacerdotal, tradițional vestimentar, totemic… ajungând la reprezentarea leului culcat bistrițean de la Harina, a vulturului bicefal, struțului argeșean cu potcoava în cioc ș.a.m.d.
Sub aspectul prestației preoțești, analiza-interpretare urmărește conservarea esenței, conceptului, precum și transmigrația de sens din generație în generație, dr. Feier nefăcând economie de relaționări în zona monahismului, progresului uman spiritual, consolidarea patrimoniului național.
Trăim într-o lume supraîncărcată de oferte, dar cu prea puțini sorți de izbândă, într-un climat impredictibil și stresant.
Această lucrare, rog să îmi fie îngăduită licența, poate fi comparată cu bastonul de mareșal din ranița napoleoniană, întrucât dă un reper. Este vorba despre puterea exemplului validat de istorie, cum nimic trainic nu se năruie câtă vreme ”ne lipim de Dumnezeu” și îi urmăm calea, adevărul.
Profesorul preot Nicolae Feier a avut inspirația de a accesibiliza limbajul, fără a face vreun rabat de ordin canonic, ceea ce a facilitat asimilarea mesajului transmis în proporție de masă.
Apoi, meritoriu, fiecare enunț inedit l-a susținut multiplu, cu document arheologic și numeroase citate din autori consacrați, din țară ori de peste hotare, din vechime sau din prezent.
”Părinții neamului românesc” devine pildă a generațiilor succedate în acest areal geografic pentru cum a fost înțeleasă și aplicată legea talanților din Scriptură, valorificând corect, oportun și cu instrumentul liberului arbitru personal. Iar autorul, hăruit de divinitate cu rol apostolic, trezește contemporaneitatea la realitate, repetând că orice individ, colectivitate, societate disjunși de valorile moral-creștine se cufundă în decadență și pieire.
”Toți vecinii noștri au fost transformați în pașalâc. Noi, nu!”. Și astăzi, exact ca atunci, la Mărășești, să strigăm necuratului: ”Pe-aici nu se trece!”.
Cu studiul științific de caz al domniei sale, dr. Feier a promovat o teză îndrăzneață și plauzibilă asupra identității sorgintei românilor. Dar va fi ea asimilată și de ”carta istorică”, oficială?
Citarea istoricului Ioan Aurel Pop, actualul președinte al Academiei Române, într-un paragraf justificativ, întregind cortegiul notorietăților care subscriu variantei Feier nutrește un simțământ de speranță, în sensul că înaltul for va lua în analiză, dezbatere și adopție conceptul dezvoltat în volum.
Nu va fi verba volant, scripta manent!
Pr. prof. Nicolae Feier: Succint ”curriculum vitae”
Foto: rasunetul.ro
Părintele Nicolae Feier s-a născut în Domnești, Bistrița-Năsăud, la 19 august 1955, într-o familie de țărani înstăriți, puternic ancorată în patrimoniul tradițional.
După cursul primar și gimnazial, Nicolae Feier a urmat Seminarul teologic ortodox din Cluj-Napoca și cursurile Institutului teologic de grad universitar din Sibiu (1975-76-80). A fost hirotonit preot la 1 iulie 1981 pentru parohia Gledin.
Este căsătorit cu învățătoarea Nuți Margareta.
Între 1990 și 2001 a fost inspector școlar disciplina religie și curator la Catedrala Coroanei Maicii Domnului din Bistrița, pe care o restaurează împreună cu protopopul H. Vidican și protereul Vasile Beni.
Personalitate puternică, caracterizată prin spirit întreprinzător, cutezanță, tenacitate, analiză-sinteză și pronunțat pragmatism, Nicolae Feier și-a orânduit existența pe mai multe planuri și a performat în totalitate.
El însuși s-a descris drept ”cercetător pasionat, echilibrat, documentat și atent la a argumenta folosind numeroase surse puțin cunoscute, ceea ce dă lucrărilor sale o aură de inedit”.
Acest atu i-a garantat performanță în tot ce a întreprins și angajat în acțiuni publice de referință, dar mai cu seamă în domeniul preferat, al istoriei. A scris și publicat 20 de cărți, ultimele două apariții – la care facem astăzi cuvenita prezentare – devenind contribuții cardinale, de referință la interpretarea sorgintei și evoluției noastre ca neam.
A militat cu mult succes practic, punând în operă totemul-animal al traco-bessilor, leul, modelul heraldic de pe cosonul dacic de aur, pe care îl pune în stema ținutului.
Performanțe memorabile, răsplătite cu titlul de cetățean de onoare al comunelor Monor și Maroșelu, iar din 2021 și al Municipiului Bistrița.
În 2022 este distins cu premiul Gold Star, pentru cultura identitară mondială.
